Stema Principatelor Unite |
În 1859, în urma alegerii lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei şi Ţării Româneşti, s-a pus problema unei steme comune a celor două principate. S-a stabilit ca aceasta să fie formată dintr-o acvilă cruciată, încoronată cu o coroană închisă, care are pe piept un scut mai mic ce cuprinde capul de bour cu o stea între coarne. Acvila ţine în gheara dreaptă spada, iar în cea stângă sceptrul, însemnele puterii şi suveranităţii. Mihail Kogălniceanu s-a împotrivit şi această stemă nu a fost adoptată oficial; el considera că adoptarea unei astfel de steme ar fi provocat nemulţumirea Marilor Puteri garante, întrucât unirea principatelor nu fusese acceptată decât pe durata domniei lui Alexandru Ioan Cuza. În 1860, primul ministru Ion Ghica propune un nou proiect de stemă, creat de Carol Popp de Szathmary. Stema cuprindea un scut despicat, având prima jumătate tripartită, în brâuri de roşu, aur şi azur şi încărcată cu o acvilă cruciată în zbor deschis. Cea de-a doua jumătate, tăiată roşu şi azur, era încărcată cu un cap de bour având o stea între coarne. Acest scut era timbrat de o coroană închisă şi avea drept tenanţi doi delfini afrontaţi, însoţiţi de câte două drapele tricolore plasate pe verticală. Capetele delfinilor se sprijineau pe două ţevi de tun, încrucişate la baza scutului şi plasate pe ramuri înfrunzite de stejar. O panglică albastră, pe care scria cu aur HONOR ET PATRIA, înfăşura cele două ţevi de tun. Toate aceste elemente erau plasate sub un pavilion de purpură, căptuşit cu hermină şi prins într-o coroană închisă. O variantă similară îi avea drept tenanţi: în stânga pe un personaj feminin, având în mână o sabie curbată specific dacică, iar în dreapta pe un leu ridicat în două labe. Aceste elemente erau menite să simbolizeze Dacia, regăsindu-se încă din secolul al III-lea pe o monedă daco-romană. Nici această reprezentare nu a fost acceptată, probabil din aceleaşi motive ca şi în 1859. O imagine a acestei propuneri este prezentată în continure:
 Stema Principatelor Unite propusă în 1860
Alexandru Ioan Cuza a emis la 9 februarie 1861 un Înalt ordin de zi prin care stabilea ca simbolul Principatelor Unite să fie două scuturi acolate, cu capul de bour în dreapta şi acvila cruciată în stânga (neîncoronată), ambele timbrate de o coroană. La 17 martie 1862 Consiliul de Miniştri a stabilit ca sigiliile oficiale să conţină un scut despicat, cu acvila cruciată în dreapta şi capul de bour, cu o stea între coarne, în stânga. Scutul era timbrat cu o coroană închisă. Acest simbol este din nou modificat în 12 martie 1863: sigiliul şi timbrul statului trebuiau să conţină "zimbrul şi vulturul întruniţi”. Înaltul ordin de zi din 19 martie 1863 stipula ca stema să fie compusă dintr-un scut despicat, încărcat în stânga cu acvila cruciată, iar în dreapta cu un cap de zimbru. Un alt proiect din acelaşi an, pictat tot de către Carol Popp de Szathmary, avea ca element central un scut circular, sfertuit, roşu în cartierul unu, albastru în cartierele doi şi trei, şi aur în carterul patru. Peste cartierele unu şi trei era suprapus capul de bour/zimbru cu o stea între coarne, iar peste cartierele doi şi patru se afla acvila cruciată, încoronată. Scutul era bordat cu două ramuri de laur, iar sub el se afla cifrul domnitorului Alexandru Ioan I. Toate aceste elemente erau plasate sub un pavilion de purpură căptuşit cu hermină, ce se prindea sub o coroană închisă. Nici această stemă nu a fost adoptată oficial.
Stemele Principatelor Unite propuse în 1863 Emisiuni numismaticeÎn anul 2007, Banca Naţională a României a emis un set format din trei reproduceri, după propunerile pentru monedele româneşti pe care intenţiona să le emită Alexandru Ioan Cuza. O variantă simplificată a propunerii din 1860 apare pe reproducerile monedelor de 5 români şi 10 centime. |
Surse:
|
S
|
