Săptămâna financiară a descoperit un proiect de modificare a Codului Fiscal prin care contribuțiile plătite de ziariști (mă rog, de autori, dar nu cred că le pasă prea mult de alte categorii de autori) la stat cresc astfel:

• la șomaj de la 0.5% la 0.78%
• la sănătate de la 5.5% la 8.35%
• la pensii de la 10.5% la 24.43%

Păi era vorba că domnii aceștia trebuie să plătească aproximativ la fel ca un salariat. Cred că este momentul să readuc în prim plan impozitarea salariaților. Un angajat care produce 10.000 de lei primește următorul fluturaș de salariu.

Așadar, acest angajat (împreună cu angajatorul, dar tot din banii produși de angajat) plătește la șomaj 39 + 39 = 78 lei (0.78%), la sănătate 427 + 404 = 831 lei (8.31%), iar la pensii 816 + 1616 = 2432 lei (24.32%).

Procentele obținute de mine sunt surprinzător de apropiate de cele din proiect, nu? Diferențele se datorează faptului că sumele sunt rotunjite. Aș paria că fără aceste erori de rotunjire aș obține exact procentele din proiect.

Se observă că angajații mai plătesc taxe suplimentare în valoare de 66 + 31 + 58 + 19 = 174 lei (1.74%). Surprinzător, autorii au primit și ei niște taxe echivalente.

Oricât aș urî eu acest guvern, măsura mi se pare corectă.

Stimați ziariști, scriitori, actori, sculptori, PFA-uri, șoferi etc. care plătiți taxe altfel decât mine,
În opinia mea, munca dumneavoastră, de orice tip ar fi ea, nu este nici mai valoroasă, nici mai puțin valoroasă decât munca pe care o prestez eu. Ca urmare, ar trebui taxată la fel!

În concluzie, consider că ar trebui să lăsați la o parte ipocrizia și să vă dați seama că nu aveți de ce să meritați un statut special. Ar fi păcat ca în urma plecării lui Vlădescu să nu fie puse în practică aceste intenții.

Ştiaţi că Emil Boc are un domeniu (mai mult sau mai puţin personal) numit boc.ro? Dacă îl accesaţi, puteţi admira doar poza de mai jos (e acolo din vara anului 2004):

Spre comparaţie, lista membrilor Cabinetului a fost actualizată astăzi, imediat după depunerea jurământului.

Actualul fost ministru al economiei ne spune că el vroia să plece prin februarie – martie ca să se ocupe de partid, dar nu a făcut-o fiindcă, în condiţiile în care pe atunci existau discuţii cu FMI, noi l-am fi considerat un laş.

În primul rând, eu nu îmi aduc aminte de nicio misiune FMI prin februarie – martie. Chiar dacă ar fi fost, cu siguranţă nu a fost una importantă. Singura misiune “critică” a fost cea care a dus la măsurile luate de la 1 iulie, nu? Sau poate prin februarie – martie se lucra febril la a păcăli FMI încă odată. Parcă execuţia bugetară pe aprilie fusese cam ciudată; deci cifrele din fenruarie şi martie au fost cosmetizate; totuşi, mă îndoiesc că Videanu se pricepe la astfel de cosmetizări. Putea da comanda de participare la cosmetizare şi apoi pleca. De fapt, cred că şi înlocuitorul său ar fi putut da aceeaşi comandă la fel de simplu…

În al doilea rând, dacă domnul Videanu iubeşte mai mult partidul decât ministerul, ce l-a împiedicat să anunţe că doreşte să plece îniante de 1 septembrie (pe 30 august, de exemplu). Nu cumva a sperat că scapă şi a venit cu declaraţia (cererea) când şi-a dat seama că nu-şi mai poate păstra scaunul.

Declaraţia lui Videanu îmi aduce aminte de cea a Elenei Udrea care, înainte ca Lucian Croitoru să anunţe cabinetul pe care intenţionase să îl formeze, s-a trezit spunând că ea mai bine se ocupă de campania lui Băsescu decât să intre în eventualul nou guvern.

Dacă nu v-aţi prins până acum, să ştiţi că Guvernul nu a avut performanţe fiindcă opoziţia nu avea soluţii…

Eu mă întreb dacă nu cumva ar fi trebuit ca actuala opoziţie să fie la guvernare dacă ar fi avut soluţii agreate de guvern…

În traducere liberă şi democratică, declaraţia lui Videanu sună cam aşa: Cei din opoziţie sunt tare răi că nu ne-au dat nicio soluţie bună pe care să o furăm şi să zicem că e a noastră!

Oare câte soluţii a dat PD-L când a fost în opoziţie?

Din câte am văzut, cei şase noi miniştri sunt de la PD-L. Din câte ştiam, Vlădescu de la finanţe şi Dumitru de la agricultură erau independenţi. Avem următorul articol în Constituţie:

ARTICOLUL 85
(1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament.

(2) În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, Preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului.

(3) Dacă prin propunerea de remaniere se schimbă structura sau compoziţia politică a Guvernului, Preşedintele României va putea exercita atribuţia prevăzută la alineatul (2) numai pe baza aprobării Parlamentului, acordată la propunerea primului-ministru.

În opinia mea, înlocuirea unor independenţi cu nişte pedelişti înseamnă schimbarea compoziţiei politice a guvernului; ca urmare, Parlamentul ar trebui să îşi dea acordul.

Există câteva motive pentru care acest lucru ar putea fi evitat:

• independent susţinut de PD-L e acelaşi lucru cu pedelist;
• Vlădescu şi Dumitru au intrat între timp în PD-L;
• Constituţia e opţională.

Pentru prima variantă cred că ar trebui să existe o decizie a CCR care să specifice acest lucru (cel puţin ar trebui precizate câteva exemple “istorice” când un alt premier a procedat într-un mod similar). Ar mai trebui ca Vlădescu şi Dumitru să fi avut chiar statutul de “independent susţinut de PD-L” şi nu statut de independent cum are, probabil, Oprea (parcă nu exista UNPR pe vremea investiturii acestui guvern).

Pentru a doua variantă este posibil ca Dumitru să se fi înscris în PD-L, dar mă îndoiesc că şi Vlădescu a făcut-o.

Istoria recentă a arătat că a treia variantă se află întotdeauna la dispoziţia actualilor guvernanţi…

Ialomițianu vine la finanțe, Botiș vine la muncă, Vreme vine la comunicații și Ariton vine la economie. Vă rog să îmi scuzați ignoranța, dar nu am auzit până ieri de aceste persoane. Sigur nu au notorietatea unora dintre predecesorii lor; totuși, există posibilitatea să nu fie la fel de incompetenți. De Boagiu (transporturi) și Tabără (agricultură) am mai auzit (mai bine stăteau unde erau…). Mă mir puțin că nu a ajuns și Sulfina Barbu prin guvern – Medusa ar fi fost mai fericită …

Trebuie neapărat să plece Videanu şi Berceanu că nu se mai poate cu Videanu la economie şi Berceanu la transporturi. Pur şi simplu nu se poate! Blaga poate rămâne la interne că e băiat bun.

Aşadar, pentru a mulţumi lumea, Videanu şi Berceanu ar trebui remaniaţi. Apoi, pentru a mulţumi din nou lumea, noul ministru al transporturilor ar trebui să fie Videanu, iar noul ministru al economiei ar trebui să fie Berceanu.

Lăsând puţin gluma la o parte, credeţi că remanierea va consta (şi) în diverse mutări de miniştri de la un minister la altul?

Ieri, PD-L a avut şansa să îl trimită acasă pe Boc şi să se asigure că nu va dispărea de pe scena politică. Au preferat să păstreze ciolanul în forma actuală, sperând că lucrurile se vor schimba până în 2012 şi vor supravieţui.

Există un nene în PD-L pe care îmi place să îl numesc “idiotul de serviciu”. Nu ţin minte cum îl cheamă, dar a spus el că Boc mai poate încasa. E drept, mai poate! Dar oare e bine? Oare ştie încasa cum trebuie? Şi Tăriceanu a tot încasat cât a fost premier, dar a lăsat PNL-ul aproape de 20%. Va reuşi Boc acelaşi lucru?

Consider că cei de la PD-L au amânat inevitabilul. Există şansa să se descurce; existe şansa ca lucrurile să se rezolve; de fapt, există chiar şansa ca ceea ce fac ei chiar să fie soluţia corectă (deşi, am mari rezerve). Cu toate astea, există şansa să nu se descurce, există şansa ca lucrurile să nu se rezolve şi există şansa ca soluţia lor să nu fie cea corectă.

Continuu să cred că PD-L (cu Boc în frunte), urmează traseul PNŢCD din perioada 1997 – 2000. Nu par conştienţi că ar putea împărtăşi aceeaşi soartă. Oricum, ştiu ei mai bine…

Va mai exista o ocazie la iarnă când nemulţumirile populaţiei vor creşte din nou datorită eliminării diverselor subvenţii. S-ar putea ca şi atunci cei de la PD-L să se bazeze pe miracole externe şi să spere că până în 2012 românul va uita. S-ar putea să uite, dar ar trebui ca 2011 şi 2012 să nu fie ani la fel de răi ca 2010 sau, cel puţin, 2012 să fie mai bun ca 2011.

Dacă ratează toate ocaziile, PD-L ne va cadorisi un nou guvern PSD care să conducă timp de 4 ani în stilul lui Năstase…

Până atunci, cică avem remaniere. Aş paria că va fi sacrificat un nume greu (posibil din celebra tripletă) şi câţiva miniştri cam şterşi.

Am auzit că cineva s-a dus să plătească diversele noi dări pentru PFA-uri şi a parcurs următorii paşi:

1. a stat la coadă
2. a ajuns la ghişeu
3. a predat actele
4. i s-a cerut timbru fiscal
5. a întrebat de unde
6. i s-a spus că de la poştă
7. a mers la poştă
8. a cerut timbru fiscal
9. i s-a spus că nu sunt
10. a întrebat unde poate găsi
11. i s-a spus că la trezorerie
12. a mers la trezorerie
13. a cerut timbru fiscal
14. i s-a spus că nu sunt, dar că în mod normal i-ar tăia chitanţă, dar fix acum nu se poate din diverse motive
15. s-a întors
16. a întrebat de unde naiba să facă rost de timbru fiscal dacă la poştă şi trezorerie nu se poate
17. i s-a spus că îi pot tăia ei chitanţă
18. i s-a tăiat chitanţa pentru timbrul fiscal
19. a plătit
20. a plecat
21. a observat că între timp luase şi o amendă pentru parcare neregulamentară

Se dă impozitul real de 45.53% şi cota TVA de 24%. Reiese că, dacă eu muncesc de 100 de lei, reuşesc să cumpăr bunuri de (100 – 45.53) / 1.24 = 43.92 lei.

Aşadar, dacă nu fentez nicicum statul, eu cumpăr de 43.92 lei, dau un TVA de 10.55 lei şi impozite directe de 45.53 lei. Nenea evazionistul plăteşte doar TVA (dacă nu reuşeşte să-l fenteze şi pe ăsta).

Aş vrea să plătesc şi eu taxe cam la fel ca nenea evazionistul. Conform principiului caprei vecinului, nu mă deranjează ca eu să plătesc tot cât plătesc acum, dar să plătească şi evazionistul ca mine. Pentru asta, aş vrea ca taxele pe salariu să scadă la aproximativ exact zero şi să crească TVA corespunzător.

Ca urmare, aş propune o cotă unică zero, contribuţii la asigurăti sociale zero, sănătate zero, contribuţii ale angajatorilor zero etc. Pentru un pic de protecţie socială, aş propune şi ca angajatorii să fie obligaţi să mărească salariile cu exact valoarea contribuţiilor pe care le-ar fi plătit.

Aşadar şi prin urmare, vreau ca toate prostiile de taxe din salariu să fie zero şi TVA-ul pentru 43.92 lei să fie 56.08 lei, adică circa 127.68% – să zicem 125%. Cine este pentru?

Să vedem avantaje:

• eu şi manelistul plătim aceleaşi taxe;
• se simplifică sistemul fiscal;
• se reduce evaziunea fiscală;
• cota TVA se va putea reduce în viitor – probabil la 100% în scurt timp şi până la 50% pe termen mai lung.

Să vedem dezavantaje:

• cei care nu sunt impozitaţi la fel ca mine vor suferi (de exemplu, pensionarii);
• inflaţie mare datorită creşterii TVA (100%, dar o singură dată) – populaţia îşi pierde jumătate din economii;
• se poate cumpăra cu TVA redus din ţările din jur şi e destul de greu ca statul să recupereze diferenţa de TVA – dar dacă revoluţia se face în toată Europa?

Alte propuneri? NU? Bine!