Aglomerație la extreme

După perioada dezastruoasă dintre 1997 și 2000 singurul partid extremist important de atunci (PRM) a obținut aproape un sfert dintre locurile din Parlament.

Există șanse ca perioada dintre 2009 și 2012 să fie la fel de dezastruoasă și partidele extremiste să obțină o grămadă de voturi la alegerile de peste doi ani și jumătate.

Avem același PRM despre care se spune că a ajuns deja pe la 10% în sondaje.
Avem PNG-CD-ul lui Becali care a cam dispărut în ultima vreme, dar care ar putea avea o șansă datorită notorietății liderului. Există și posibilitatea unei noi alianțe cu PRM (pe modelul europarlamentarelor din 2009).
PAS-ul s-a transformat în PCR și speră că nostalgicii sunt suficienți pentru ca partidul renăscut să ajungă și el în Parlament.
Dan Diaconescu intenționează să lanseze PP. Ar fi un al doilea partid televizor, după PC. Oricât de otevistă ar fi societatea românească, nu cred că acest partid are șanse singur. Dar, o alianță cu PRM este oricând posibilă.

Așadar, avem deja patru partide care se luptă pentru extreme. Unii sunt pe la dreapta, alții pe la stânga, dar extremele se atrag. Singure, aceste partide nu au șanse să repete figura PRM din 2000. Totuși, o alianță a acestora, ar putea deveni o forță politică importantă.

Ceea ce nu se potrivește în schemă este prezența lui Dan Diaconescu la PNȚCD…