Aşa cum ni s-a spus în 2008 că România nu va fi afectată de criză, aşa ni se spune acum că în 2009 România va avea creştere economică. Datorită agresivităţii cu care se promovează această idee, încep să mă îndoiesc serios…
Preşedintele ne spune că va exista o creştere de 1.5 – 2%. Guvernatorul spune şi al cam acelaşi lucru. Se prezintă nişte statistici care pot fi privite într-o lumină încurajatoare.
Dar, pentru a avea creştere, trebuie mai mult decât atât. Trebuie să fie bani în economia asta şi Băsescu ne sugerează că trebuie să ne plătim creditele (că poate noi nu vrem, ci preferăm să primim penalizări în speranţa că, la un moment dat, cineva ne va tăia datoriile) şi, dacă nu avem credite, să încercăm să ne luăm.
Eu înţeleg că o astfel de chestia ar ajunta economia, dar dacă eu mă duc acuma să îmi iau un credit că m-am plictisit de maşina albastră şi vreau una roşie, atunci mă expun unui risc. Aş putea să ies bine, dar aş putea să ies prost. Dacă pentru creditul pentru maşina roşie trebuie să garantez cu casa, atunci ce fac? Nu cred că banca va accepta maşina albastră cagaranţie! Îmi va da credit fără garanţie? Mă îndoiesc!
Să zicem că vreau neapărat maşina roşie şi decid să garantez cu casa (dacă nu am casă, îmi rog părinţii, bunicii sau prietenii?). Dacă la un moment dat ceva monedă o ia razna sau ceva dobândă cheie o ia razna şi eu nu mai pot plăti creditul? În condiţiile crizei sunt şanse mai mari ca aşa ceva să se întâmple; am simţit puţin acest lucru pe pielea noastră la sfârşitul lui 2008 când atât euro, cât şi dobânzile la lei s-au dus în sus; orice credit am fi avut, nu ne-a fost bine atunci 
.
În concluzie, ca să încurajez economia, ar trebui să risc. Dar de ce să risc eu? Nu mai bine să rişte alţii. De ce nu propune domnul preşedinte o măsură ca cea luată în Taiwan sau, mai recent, în Japonia. Asta mi-ar plăcea! Dar să îmi zică să fac ce nu vrea să facă nimeni? Asta nu îmi convine? Să-i văd prima data pe politicieni cum îşi riscă agoniseala de-o viaţă garantând pentru credite şi apoi mai discutăm. Până atunci, NU, MULŢUMESC!