Blog de “analist politic”

Deputatul PD-L (ales pe listele PNL, trecut și prin PSD / PDSR înainte de PNL) Ioan Timiș a decedat. Ca urmare, în scurt timp vom avea alegeri parțiale în Colegiul 3 al acestui județ.

Vor fi chemați pentru aș alege un nou reprezentant cetățenii din orașele Călan și Haţeg, precum și cei din comunele Baru, Băniţa, Boşorod, Bretea Română, Bunila, Cerbăl, Densuş, General Berthelot, Ghelari, Lelese, Lunca Cernii, Peştişu Mic, Pui, Răchitova, Râu de Mori, Sarimizegetusa, Sălaşu de Sus, Sântamaria Orlea, Teliucu Inferior, Topliţa, Toteşti.

După două parțiale bucureștene, avem acum parțiale în provincie (chiar pe la țară). Sunt curios ce va urma după duelurile Stroe vs. Honorius și Teo vs. Mincă. Aș paria pe niște iluștrii necunoscuți.

Sunt curios și dacă PSD și PNL vor avea fiecare câte un candidat. În 2008, locul de parlamentar a fost câștigat de PNL, dar alesul a ales să treacă la PD-L. De data aceasta chiar cred că PD-L nu are nicio șansă, deci bătălia se va da între PNL și PSD (liberalii vor dori să o câștige înainte de alegeri). Evident, va participa și Cernea fiindcă CCR i-a dat voie. Îi trebuie doar un buletin High Definition (poate nici atâta…).

După perioada dezastruoasă dintre 1997 și 2000 singurul partid extremist important de atunci (PRM) a obținut aproape un sfert dintre locurile din Parlament.

Există șanse ca perioada dintre 2009 și 2012 să fie la fel de dezastruoasă și partidele extremiste să obțină o grămadă de voturi la alegerile de peste doi ani și jumătate.

Avem același PRM despre care se spune că a ajuns deja pe la 10% în sondaje.
Avem PNG-CD-ul lui Becali care a cam dispărut în ultima vreme, dar care ar putea avea o șansă datorită notorietății liderului. Există și posibilitatea unei noi alianțe cu PRM (pe modelul europarlamentarelor din 2009).
PAS-ul s-a transformat în PCR și speră că nostalgicii sunt suficienți pentru ca partidul renăscut să ajungă și el în Parlament.
Dan Diaconescu intenționează să lanseze PP. Ar fi un al doilea partid televizor, după PC. Oricât de otevistă ar fi societatea românească, nu cred că acest partid are șanse singur. Dar, o alianță cu PRM este oricând posibilă.

Așadar, avem deja patru partide care se luptă pentru extreme. Unii sunt pe la dreapta, alții pe la stânga, dar extremele se atrag. Singure, aceste partide nu au șanse să repete figura PRM din 2000. Totuși, o alianță a acestora, ar putea deveni o forță politică importantă.

Ceea ce nu se potrivește în schemă este prezența lui Dan Diaconescu la PNȚCD…

Dan Diaconescu a fost eliberat. Îmi dau seama că nu am precizat / comentat că a fost arestat acum câteva zile. Asta este! – bănuiam eu că tot timpul ratez evenimentele importante.

După ce a fost eliberat, Dan Diaconescu și-a anunțat candidatura pentru alegerile prezidențiale din 2014. De asemenea, a anunțat crearea Partidului Poporului Român (PPR?). Parcă prescurtarea PPR e luată de Partidul Popular din România, dar se va găsi o soluție până la urmă.

Un astfel de partid va încerca, probabil, să ia locul PRM pe scena politică românească, așa cum a încercat și PNG și așa cum PRM luase locul PUNR.

La cât de neagră pare acum perioada 2010 – 2012 sunt șanse destul de mari ca acest partid să aibă performanțe asemănătoare celor avute de PRM în anul 2000. De asemenea, s-ar putea să ne trezim în 2012 cu o înfruntare între Ponta și Diaconescu pentru Palatul Cotroceni (asta dacă după 2012 vom avea un guvern PNL; dacă guvernul va fi PSD, atunci confruntarea ar fi între Antonescu și Diaconescu).

Cum Ponta nu respectă tradiția românească de a avea președinți ale căror nume se termină în -escu, înseamnă că Ponta ar pierde. Așadar, să sperăm că adversarul lui Diaconescu ar fi Antonescu. Totuși, parcă ar fi bine să sperăm că ideile exprimate în cadrul acestui articol su

… din 2012. Nu este neapărat vorba despre victoria în alegeri ci, mai degrabă, victoria de pe partea dreaptă.

Dacă PD-L nu va reuși să fenteze cumva, atunci va scădea semnificativ până în 2012. Liberalii profită de situație și propun vot uninominal în două tururi. Surprinzător,  este exact ceea ce doreau democrații în 2007 (a existat și un referendum pe această temă, nu?).

Dacă PD-L  va scădea sub 25% la nivel național, atunci va câștiga alegerile doar într-o mână de colegii și ponderea sa în viitorul Parlament va fi relativ redusă. Vor fi foarte penibili când vor explica motivele pentru care votul uninominal în două tururi nu mai este bun. Probabil, nu va mai fi bun nici Parlamentul unicameral cu 300 de parlamentari.

La cum arată lucrurile acum, PSD va câștiga fără probleme astfel de alegeri, iar UDMR va câștiga acolo unde trebuie. UNPR nu are deocamdată nicio șansă, dar nu cred că cineva își imagina că acest partid va face mare brânză cândva, pe undeva.

PD-L trebuie neapărat să fenteze cumva:

• pot pleca de la guvernare;
• pot încerca să îi atragă pe liberali la guvernare;
• pot încerca să demonstreze că proporționalitatea este bună.

Deocamdată, șansele lor sunt cam mici…

Am vrut să folosesc ca titlu Sunt mândru că am votat Băsescu! Mi-am dat seama că era prea de tot, fiindcă chiar mândru nu sunt. Am vrut apoi să folosesc titlul Sunt mulțumit că am votat Băsescu! Nu am fost mulțumit de acest titlu; de fapt, nu sunt deloc mulțumit că nu am avut de ales la prezidențiale.

Totuși, de ce cred acum că am votat bine? Am votat bine fiindcă Băsescu a vcenit și a anunțat el măsurile care trebuie luată, în timp ce Boc s-a ascuns. Nu sunt convins că Băsescu a vrut să iasă în evidență; cred că, mai degrabă, Boc nu a vrut să anunțe el… Nu cred nici că Băsescu a vrut să încaseze el “pumnii în gură” fiindcă nu mai poate obține niciun mandat!

Sunt convins că dacă la Cotroceni ar fi fost Geoană, situați ar fi fost la fel de gravă (fie vorba între noi, ar fi fost mai gravă!). De asemenea, cred că Geoană s-ar fi ascuns la Cotroceni, ar fi spus că nu e treaba (vina) lui și l-ar fi scos la înaintare pe Iohannis (sau cine ar fi avut ghinionul să fie premier).

Din aceste motive, cred că am ales răul cel mai mic. Cred că rezultă destul de clar din mesajele mele că problema bugetarilor nu mă afectează direct (nu sunt bugetar). Totuşi, indirect sunt afectat: am o mamă bugetară şi doi socri pensionari; cu toate acestea, deşi tardivă, măsura guvernului mi se pare corectă!

Mă voi răzgândi (în legătură cu “am votat bine”) dacă de la 1 ianuarie va crește cota unică sau TVA-ul.

Se spune că votul obligatoriu este nedemocratic, că încalcă un drept fundamental al cetățeanului: acela de a nu vota. Poate așa este…

Dar, cetățeanul are și obligații, nu numai drepturi; așa cum este obligat să plătească taxe și impozite, așa poate fi obligat să și voteze. Oare am eu un drept fundamental să nu plătesc taxe?

Acum, să trecem puțin mai departe. Să vedem cine ar beneficia de pe urma votului obligatoriu…

Politicienii nu ar beneficia deloc. Mita electorală ar trebui să fie mult mai mare pentru a se strânge suficient de multe voturi care să asigure succesul.

În acest moment se spune că votează pensionarii și bugetarii. Ca urmare, aceste categorii sociale sunt cocoloșite (mituite) de guvernanți. Aceștia nu au interesul ca şi cei ce stau acasă să fie băgați în seamă. Dacă individul care produce ceva (fie că este patron sau angajat la patron) preferă să stea acasă la alegeri, interesele sale nu sunt luate în considerare de conducători. Cei care merg la vot nu vor dori să împartă mita electorală cu ceilalți.

Poate paradoxal, consider că cei care vor beneficia cel mai mult de pe urma unui vot obligatoriu ar fi cei care preferă să nu voteze acum. În momentul în care aceștia ar intra în schemă,  politicienii vor fi nevoiți să îi ia în considerare.

În concluzie, există două piedici majore împotriva votului obligatoriu (în afară de “drepturile fundamentale”):

• politicienii nu au interesul ca votul să fie obligatoriu fiindcă va fi mai scump să faci politică “de succes”;
• votul obligatoriu trebuie introdus prin modificarea Constituției (nu cred că se poate prin legea electorală), modificare pe care ar vota-o cei care obișnuiesc să meargă acum la vot și care nu au nici ei interesul să împartă cu alții ce primesc.

Prognozez (sau fac pariu dacă vreți) că vom avea referendum pentru o nouă Constituție simultan cu alegerile locale din 2012.

Ca urmare, Constituția va conține o grămadă de aiureli populiste…

A câştigat Teo! Ieeeei! Nu o suport, dar era preferată mea.

Prezenţa de sub 15% spune destul de multe despre cât de mult le-a iubit electoratul pe ţaţe…

Totuşi, decât Mincă, mai bine Teo. Într-un fel, e cam la fel cu decât PSD, mai bine Băsescu.

Aşadar, PSD şi PC au învăţat şi ei lecţia: nu propui chiar pe cine ai tu chef. Să le fie de bine! Mai trebuie să înveţe şi liberalii chestia asta şi suntem OK. UDMR nu va învăţa prea curând…

Câteva idei după alegerea lui Teo:

1. Cum alegerea domniei sale este un circ, nu ar fi frumos ca dânsa să nu intre în grupul PD-L, ci să meargă la independenţi, la pesedişti sau la liberali? Și la UDMR e bine…
2. Faptul că a venit la alegeri cu fiica adoptată a fost de prost gust (pe lângă asta, și un pic ilegal).
3. Două femei au atras 15% din electorat la vot. Cum stăm cu femeile în politică.  Honorius Prigoană și Radu Stroe a adus un procent mai mare, nu? A fost urât afară de aia n-au venit! Dacă era frumos afară nu veneau fiindcă s-ar fi dus la grătare, da?
4. Candidatura lui Teo a fost nestatutară (sau, dacă există excepții pe undeva, împotriva spiritului statutului).
5. Teo a pus copiii în prim-planul campaniei sale. Cred că nu va face mare lucru pentru copii deși va avea unele încercări timide.
6. În 2012, va candida Teo tot în colegiul 19?

Este momentul pentru o nouă lecţie pentru partidele din România. PD-L a primit o lecţie la Colegiul 1. Atunci, li s-a arătat că nu pot insulta electoratul propunând un candidat şmecher, fiind siguri de victorie. Nu au luat în calcul alianţa PSD – PNL.

O lecţie asemănătoare ar putea primi astăzi PC (şi PSD): degeaba te vezi câştigător fără probleme; nu e OK să propui o candidată cu CV-ul Lilianei Mincă.

Dacă va câştiga Mincă, PD-L va învăţa o a doua lecţie în 2010: nu scoţi din pălărie un candidat popular (fără legătură cu ideologia partidului) şi crezi că electoratul înghite găluşca. Vedetele astea nu sunt în regulă; sunt simpatizate de mulţi dar, de obicei, sunt antipatizate de mult mai mulţi.

Partea bună este că una dintre părţi va învăţa o lecţie (dacă va dori). Partea proastă este că cealaltă parte va crede că a ales o reţetă de succes şi va considera că aceasta este “soluţia”.

Bătălia ţaţelor se va încheia în curând şi cele două vor dispărea. Pe niciuna nu o văd reprezentându-şi cu succes alegătorii. Deși portocalie, deși schimb canalul de fiecare dată când o văd la TV, parcă aș suporta-o mai mult pe Teo Trandafir…

În final aş vrea să pun o întrebare similară celei pe care am pus-o atunci când s-au desfăşurat parţialele de la colegiul 1: Oare câţi cetăţeni români s-au gândit în ultima perioadă să îşi mute domiciliul pe raza colegiului 19?

Cică CCR a zis că nu a fost frumos din partea parlamentarilor să excludă independenţii de la alegerile parlamentare parţiale…

Aşadar, de azi înainte, Cernea va avea voie să candideze peste tot pe unde va apărea un loc liber.

Sunt tare curios cum stă treaba cu alegerile de Duminică. Candidatura lui Cernea a fost respinsă pe baza legislaţiei existente atunci. Acum, legislaţia respectivă nu mai este în vigoare şi Cernea ar putea candida. Dar, termenul de depunere a candidaturilor a expirat. Aşadar, ce-i de făcut?

Frumos şi democratic ar fi ca cele două ţaţe să se retragă pentru a-i permite lui Cernea să participe şi el, dar asta nu se va întâmpla… Totuşi, alegerile astea parţiale au devenit brusc mai interesante.