Blog de “analist politic”

Star Trek a luat un Oscar (la machiaj). Este primul Oscar din istoria francizei!

În rest, rezultate neinteresante…

După Olteanu la BNR, urmează Meleşcanu la CCR?

Se dă una bucată informaţie pe surse că Meleşcanu ar pleca din PNL ca să ajungă şef la Curtea Constituţională.

Se mai dă una bucată articol din Constituţie:

ARTICOLUL 143
Judecătorii Curţii Constituţionale trebuie să aibă pregătire juridică superioară, înaltă competenţă profesională şi o vechime de cel puţin 18 ani în activitatea juridică sau în învăţământul juridic superior. 

Cum se pot împăca cele două? Probabil aşa cum se spune aici:

În afară de activitatea diplomatică şi politică, Teodor Meleşcanu a desfăşurat şi o activitate didactică. El predă ca profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti, Catedra de relaţii internaţionale, fiind titular al cursurilor “Drept internaţional public”, “Securitate europeană” şi “Principiile şi practica diplomaţiei”. De asemenea, predă cursul “Teoria şi practica negocierilor internaţionale” la cursurile de masterat ale Facultăţii de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti şi cursul “Drept internaţional public” la cursurile de masterat ale Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti.

O fi asta învăţământ juridic (cursuri de drept internaţional care nu nici măcar nu sunt la Facultatea de Drept)? Se strâng 18 ani?

Dacă se vrea asta, atunci vom avea la CCR un Meleşcanu care se pricepe cam cât Olteanu la BNR. Părerea mea…

Pierzătorii de la prezidenţiale îşi ţin congrese.

Primul congres a fost la PSD. Geoană a fost înlăturat şi în locul său a apărut o nouă marionetă: Ponta. Geoană a încercat să impună votul pe liste şi nu i-a ieşit…

Al doilea congres a fost la PC. Popa demisionase şi în locul său a apărut un nou necunoscut: Constatin. A avut şi un contracandidat, dar a câştigat “democratic” aşa cum a vrut Voiculescu.

Urmează congresul PNL. Antonescu vrea votul pe liste şi, deocamdată, ar părea că îi iese. Îl are contracandidat pe Orban. De umplutură, mai apare şi Cataramă. Adversarii nu vor vot pe liste. Antonescu a spus că dacă nu i se acceptă votul pe liste, el îşi ia jucăriile şi pleacă. Mai spusese el că pleacă şi dacă pierde prezidenţialele, dar asta e o altă discuţie.

La PSD şi la PC am avut o simulare a democraţiei care ascundea o lovitură de partid, respectiv o numire.  Cei de la PNL s-ar putea să nu mimeze democraţia şi să nu se preocupe chiar atât de mult de imagine. La urma urmei, în interiorul partidului democraţia ar putea să nu fie cel mai bun lucru.

La PSD au fost nouă candidaţi şi s-au retras şapte. La PC au fost doar doi şi nu s-a retras niciunul. La PNL sunt, deocamdată, 2 şi se aşteaptă anunţarea candidaturii favoritului.

PNL se apropie tot mai mult de stilul PD-L. Antonescu nu îşi anunţă candidatura, la fel cum a făcut Băsescu la prezidenţiale. Se încearcă impunerea moţiunilor pentru alegerea conducerii, aşa cum a fost şi la PD-L. Poate se va ajunge şi ca Antonescu să fie singurul candidat… Diferenţa este că PD-L făcea aceste chestii când era la putere; PNL nu prea e, deocamdată.

Cei de la PSD au ieşit relativ bine din congres: un preşedinte tânăr, simpatic etc. La fel de prostănac ca cel dinainte, totuşi…

La PC avem tot un tânăr de viitor. Încă nu ştim prea multe despre el şi probabil nici nu vom afla.

La PNL tânărul Antonescu (50 de ani) se confruntă cu tânărul Orban (47 de ani) şi cu tânărul Cataramă (55 de ani). Liberalii va avea un preşedinte de partid în vârstă; dintre partidele parlamentare, doar UDMR are unul mai bătrân: Markó Béla are 59 de ani.

Nu domn’le că la Craiova nu-i ca la Vâlcea!

În plus, primarul de la Râmnicu Vâlcea nu a fost făcut cetăţean de onoare decât după ce a fost condamnat definitiv.

Astfel de întrebări se pun numai de către oameni de rea credinţă care vor răul partidului sau al patriei, da?

Am îmbunătățit puțin pagina care ne arată cum ar trebui să economisim pentru a ne asigura pensia fără a depinde de companiile de asigurări. Secretul stă în economisirea continuă. De exemplu, putem deveni milionari în euro dacă, timp de 35 de ani, urmăm următorul plan: începem cu 10.000 € economisiți în primul an, îi investim în instrumente financiare sigure care să aducă un profit de cel puțin 3% pe an și creștem și noi, de la an la an, suma economisită cu 3%.

10.000 € e mult, iar 3% garantat ar putea părea la fel de mult. Totuși, practica americană arată că, timp de zeci de ani, randamentele în dolari au fost de circa 7% (așa a zis khris la zoso). O creștere cu 3% a posibilităților noastre de a economisi nu este foarte mult. Dacă facem un calcul cu randamente 7% și o creștere a economiilor de 5%, atunci observăm că e suficient să începem cu 3500 € pe an sau putem începe tot cu 10000 €, dar perioada de economisire scade la 24 de ani.

Nu înseamnă că instrumentele sigure vor avea randamente de 7% și nici că vom reuși să ținem pasul cu ritmul necesar de creștere a economiilor, dar sigur este posibil. Oricum, ne putem juca cu pagina de economii și găsi un plan care să ni se pară acceptabil și rezonabil.

Bun! Să zicem că devenim milionari peste 30 - 35 de ani. Vom fi cu adevărat la fel de milionari ca acum? Un milion acuma nu este același lucru cu un milion peste 35 de ani. Planul de economii nu ține cont de inflație. Pentru a ne face o imagine mai clară asupra valorii banilor am creat pagini care să ne arate cât va valora un milion de euro după o perioadă de timp sau care este echivalentul actual al unui milion de euro de peste nu știu câți ani.

De exemplu, putem vedea că dacă avem acum un milion de euro și inflația este de 4%, atunci peste 35 de ani valoarea acestor bani ar fi de aproape patru milioane de euro. Dacă scădem inflația la 2%, valoarea după 35 de ani scade și ea la doar două milioane de euro.

Invers, dacă ni se promite că peste 35 de ani vom primi un milion de euro, atunci ar tebui să știm că, în cazul unei inflații de 4%, valoarea actuală a acestora este de doar un sfert de milion de euro, iar în cazul unei inflații de 2% de o jumătate de milion de euro.

Președintele liberal a declarat: Voi cere partidului ceva mai multă putere, departe de a excede cadrele democratice, bunul simţ. Dar este foarte clar că în acest zid trebuie produsă o breşă, iar asta se produce cu forţa. Nu cer puteri sporite, ci acest sistem pe moţiuni care presupune o echipă, cer o legătură mai eficientă între preşedinte şi secretar general, secretari generali. Cer dreptul preşedintelui de a face anumite propuneri în chestiuni importante, să propună miniştri, să propună retragerea sprijinului politic. În momentul în care un cabinet se alcătuieşte în urma amestecului unor sfere de influenţe, atunci această responsabilitate devine difuză. Vreau ca preşedintele nu să decidă, ci să aibă drept de asumare, de propunere, de iniţiativă. Cine crede că nu voi face ceea ce spun, se înşeală.

Trecând peste contradicția între Voi cere partidului ceva mai multă putere și Nu cer puteri sporite, care este urmată de enumerarea prerogativelor suplimentare pe care și le dorește, aș vrea să dau încă odată un citat frumos, pe care aș dori să îl ia în considerare politicienii noștri:

Orice om care cere o autoritate sporită nu merită să o aibă.

Xavier Harkonnen

A câștigat Ponta; ghinion! Dacă rămânea Geoană, erau șanse mari ca PSD să se scindeze. Mulți ar fi plecat ca să scape de gașca lui Vanghelie. Acuma ar trebui să plece gașca lui Vanghelie, dar aceștia știu că nu au nicio șansă singuri și au nevoie de brand-ul PSD pentru a supraviețui pe scena politică. Ca urmare PSD va rămâne aproape întreg și în 2012 va avea un cuvânt de spus.

Liberalii ar fi sperat în autodistrugerea PSD; astfel, ar fi devenit liderii opoziției. Nu este cazul!

Democrat-liberalii ar fi sperat și ei cam același lucru pentru ca, în 2012, într-o eventuală luptă cu liberalii să preia multe voturi de stânga.

Așa, a rămas varianta “independenților” lui Oprea. Probabil vor încerca să îşi facă un partid până la urmă. Totuşi, Oprea nu e Stolojan, deci noul partid nu prea are cum să ajungă la succesul pe care l-a avut PLD. Fie va dispărea, fie se va integra pe nesimţite în PD-L (vom avea PSDL?). Ar fi cam greu de explicat cum partidul de dreapta înghite un partid de stânga așa că, mai degrabă, partidul se va dezintegra și vor exista aderări individuale la PD-L (sau cum s-o fi numind la momentul respectiv).

PSD a evitat scindarea. Nu și-au rezolvat problemele, dar măcar nu s-au sinucis…

Nu fu bună analogia! Geoană a rămas în rolul de Geoană!

Oare asta înseamnă că, în mod normal, Ponta ar fi acum premierul dorit de PSD și / sau candidatul la președenție al acestui partid? LOL!

De fapt, Ponta câștigă prezidențialele din 2014 și îl pune premier pe Năstase, nu? Noroc că mai sunt congrese până atunci!

Mi s-a atras atenţia că banii sunt depuşi, de obicei, la începutul anului; ca urmare, ei “produc” si in timpul anului. Așadar, am creat o nouă coloană în simulare.

Rezultatele sunt, așadar, ceva mai defavorabile pentru asiguratori…

Cifrele din articolul anterior au fost corectate.

Orice om responsabil îşi face asigurare de viaţă. În principiu, companiile de asigurări oferă un pachet care combină asigurarea cu un program de economisire.

Practic, în fiecare an, plătim o anumită sumă (care poate fi fixă, sau indexabilă de la an la an). O parte din sumă reprezintă componenta de asigurare, iar cealaltă componenta investiţională. Ni se promite că acea componentă investiţională ne va asigura un venit frumuşel la bătrâneţe. Nu cred că este aşa.

Am creat la http://www.coins.ro/autoasig/ o pagină care arată care ar trebui să fie sumele finale obţinute dacă ceea ce ar promite asigurările nu ar avea costuri ascunse.

Să iau şi un exemplu. Recent mi s-au făcut următoarele oferte:

Componenta investiţională: 2015.93 lei
Componenta de asigurare: 546.07 lei
Taxe: 33 lei
Total: 2595 lei
Se garantează un randament anual de 3%, iar prima nu creşte de la un an la altul. Aceasta corespunde situaţiei de aici. Ar trebui, ca la sfârşitul a 35 de ani să am 121,887.32 125,543.94 lei.
Potrivit calculelor lor, ar trebui să am 93,883.00 lei.
Am primit și scenariile, despre care mi s-a spus că sunt pesimiste, cu randamente de 3.92% și 5.92%. Pentru 3.92% eu zic că ar trebui să ajung la 146,115.11 151,842.82 lei; ei spun că ar trebui să ajung la 100,224.00 lei. Pentru 5.92% eu zic că ar trebui să ajung la 220,854.72 233,929.32 lei; ei spun că ar trebui să ajung la 132,212.00 lei.

Componenta investiţională: 1915.93 lei
Componenta de asigurare: 539.32 lei
Taxe: 33 lei
Total: 2488.25 lei
Se garantează un randament anual de 3%, iar prima nu creşte de la un an la altul. Aceasta corespunde situaţiei de aici. Ar trebui, ca la sfârşitul a 35 de ani să am 115,841.12 119,316.35 lei.
Potrivit calculelor lor, ar trebui să am 89,226.00 lei.
Din nou, am primit și scenariile pesimiste, cu randamente de 3.92% și 5.92%. Pentru 3.92% eu zic că ar trebui să ajung la 138,867.08 144,310.67 lei; ei spun că ar trebui să ajung la 95,253.00 lei. Pentru 5.92% eu zic că ar trebui să ajung la 209,899.24 222,325.28 lei; ei spun că ar trebui să ajung la 125,654.00 lei.

Sunt curios cum vine asta. Îmi vine greu să cred că sunt corecte calculele mele, dar nu îmi dau seama unde am greșit. Idei?