Blog de “analist politic”

Britanicii au de ieri un nou premier. Alegerile au fost joia trecută şi nu a câştigat nimeni; le-a luat cinci zile să găsească o soluţie (şi nu au făcut o alianţă între cele mai puternice două partide).

Plecarea fostului premier şi sosirea celui nou au fost marcate de scrute ceremonii încărcate de simbolism. Tot ceea ce s-a întâmplat a fost în numele Reginei; ceremoniile respective transmit ideea că Regina conduce totul, deşi nu are, de fapt, nicio putere. Dar, Regina este acolo un simbol naţional; este cu adevărat neutră…

Gordon Brown a plecat spunând: L-am informat pe secretarul personal al Reginei că intenţia mea este să îmi depun demisia în faţa Reginei. În cazul în care Regina acceptă, o voi sfătui să îl invite pe liderul opoziţiei să încerce să formeze un guvern.

David Cameron a sosit spunând: Majestatea Sa Regina m-a rugat să formez un nou guvern şi am acceptat.

Nu are nicio treabă Regina cu luarea deciziilor legate de schimbarea unui premier. Totuşi, Regina este un simbol palpabil al statului şi aceste cuvinte, deşi par vorbe în vânt, transmit ideea că totul se întâmplă în interes naţional.

Mai este un aspect demn de luat în seamă. Regina ocupă această poziţie prin graţia lui Dumnezeu; ca urmare, menţionarea faptului că totul se petrece cu acordul Reginei legitimează şi mai mult schimbarea.

Ieri indicele Dow Jones (cel de la NYSE – New York Stock Exchange) a scăzut cu 500 de puncte în câteva minute. Primele explicaţii au fost aşa:

• un trader (de la Citi) a scris b în loc de m şi milioanele au devenit miliarde; Hotnews a preluat această chestie specificând trei zerouri – este cam acelaşi lucru, dar este mai uşor de crezut că cineva a tastat b în loc de m, decât că cineva a tastat trei zerouri în plus;
• a fost o problemă în sistemul de tranzacţionare al NYSE.

Ce ştim cu siguranţă este:

• în jurul orei 21:40 (ora României) indicele deja scăzuse cu aproximativ 500 de puncte faţă de începutul zilei;
• în câteva minute indicele a mai pierdut încă aproximativ 500 de puncte;
• după alte câteva minute indicele şi-a revenit;
• în jurul orei 21:40 pentru anumite acţiuni tranzacţionate pe NYSE a avut loc un aşa numit circuit break.

Se mai spune că: (mai mult…)

Aseară m-am uitat la finala mică a turneului olimpic feminin la hochei pe gheaţă. A jucat Finlanda cu Suedia şi, până la urmă, a câştigat Finlanda în prelungiri cu 3 – 2; scorul a evoluat astfel: 1 – 0; 1 – 1; 2 – 1; 2 – 2; 3 – 2.

De fiecare dată când Finlanda dădea un gol, pe ecran apărea o doamnă care flutura un mic (hai mediu) steag finlandez. Comentatorii români aveau de comentat doar că suporterii finlandezi sunt în delir…

Datorită faptului că urmăresc cât de cât viața politică românească, eu am recunoscut-o pe doamna Tarja Halonen, cea care ocupă în acest moment funcția de președinte al Finlandei. Venise la un moment dat să îl viziteze pe Băsescu. Comentatorii nu păreau să o recunoască (e drept că nu m-am uitat nici eu la tot meciul).

Este dezamăgitor să fii președintele țării, să fii prezent la un astfel de eveniment sportiv important și să nu te recunoască lumea. Totuși, comentatorii ar fi trebuit să îşi dea seama că e un pic suspect ca, dintre (probabil) sutele de suporteri finlandezi din tribune, regizorul să o aleagă tot timpul pe aceeași doamnă…

Şi noi şi ei am avut “revoluţii portocalii” acum vreo 5 ani. Şi la noi, şi la ei, liderii “revoluţiilor portocalii” s-au certat între ei.

La noi, după 5 ani, unul dintre portocalii a rămas preşedinte, iar în fruntea guvernului e tot un portocaliu. La ei, după 5 ani, preşedintele portocaliu şi premierul portocaliu au concurat amândoi în alegeri şi au pierdut.

Roşul nostru se luptă acum să rămână în fruntea roşilor. Roşul lor va fi preşedinte…

Dacian Cioloş a trecut cu brio de audierea din comisia parlamentului european. Este fără îndoială a victorie, dar a cui este victoria?

Este cu siguranţă o victorie personală a viitorului comisar european. De asemenea, putem spune că este o victorie a României. Am mai putea spune că este o victorie a celor care l-au propus şi susţinut (Băsescu şi PD-L).

Probabil că mulţi vor spune acum că este o victorie a tuturor românilor, ceea ce nu este cazul. Nu poate fi o victorie a cuiva dacă acel cineva nu a participat la obţinerea acesteia. De exemplu, nu poate fi o victorie a mea, fiindcă eu am luat la mişto desemnarea lui Cioloş. Nu ar trebui să se facă părtaşe la victorie nici partidele şi susţinătorii partidelor care “au băgat strâmbe” spunând că este o greşeală trimiterea unei singure propuneri şi încăpăţânarea cu agricultura. De asemenea, presa nu ar trebui să îşi aroge niciun merit fiindcă Cioloş a găsit puţini susţinători în zona respectivă.

Cu siguranţă este o victorie; ba chiar una frumoasă. Nu este însă o victorie a tuturor românilor. Unii au fost puşi “cu botul pe labe”.

Să urăm mult succes viitorului comisar şi să sperăm că va reprezenta România cu cinste (a început excelent, nu?). Aş vrea să atrag atenţia asupra unui aspect “minor”: Cioloş va reprezenta în Comisia Europeană România, nu interesele României.

Geoană s-a trezit vorbind pe Twitter… Mă rog, probabil a vorbit cineva în numele lui. Mesajul său a fost: Mi-aş dori ca Iaşiul să fie următoarea capitală culturală europeană!

Şi eu mi-aş dori multe, dar încerc să nu îmi doresc ceea ce nu se poate. Mai mult, încerc să nu fiu ipocrit spunând că vreau ceea ce nu se poate.

Să vedem cum stau treburile… În fiecare an avem mai multe capitale culturale; în 2007 au fost Sibiul, Luxemburgul şi Marea Regiune (o regiune ce cuprinde teritorii din Belgia, Franţa, Germania şi Luxemburg). În 2008, capitale au fost oraşele Liverpool din Marea Britanie şi Stavanger din Norvegia. Capitalele culturale europene din acest an sunt Vilnius din Lituania şi Linz din Austria.

S-au stabilit exact capitalele culturale pentru anii 2010 – 2014:

2010: Essen (Germania) – în numele regiunii Ruhr; Istambul (Turcia),  Pécs (Ungaria);
2011: Turku (Finlanda), Tallinn (Estonia)
2012: Guimarães (Portugalia), Maribor (Slovenia)
2013: Marseille (Franţa) – în numele regiunii Provence, Košice (Slovacia)
2014: Umeå (Suedia), Riga (Letonia)

Pentru perioada 2015 – 2019 s-au stabilit doar ţările din care vor fi alese capitalele culturale:
2015: Belgia, Cehia
2016: Spania, Polonia
2017: Danemarca, Cipru
2018: Olanda, Malta
2019: Italia, Bulgaria

Aşadar, rândul Iaşiului ar putea veni prin 2020, cel mai devreme.

Primul ministru din Vanuatu și-a pierdut locul din Parlament fiindcă a lipsit nemotivat de la trei ședințe consecutive. Așa e regula pe la ei! Pe la noi… e altfel!

Se pare că pe la eiasta înseamnă și pierderea postului de prim-ministru. Ce să-i faci? Efecte colaterale!

Sursa: BBC

Ministrul de externe merge în Olanda deşi iniţial îşi anunţase vizita. Motivul răzgândirii îmi scapă…

Cei care credeau că Diaconescu a făcut o greşeală văd în această schimbare a deciziei o recunoaştere a greşelii. Impresia este că ministrul şi-a băgat coada între picioare şi a cedatîn faţa presiunilor exercitate de unii sau de alţii.

Cei care credeai că Diaconescu a dat dovadă de verticalitate văd acum că verticalitatea românească durează o zi.

Totuşi, răzgândirea s-ar putea să fi avut efectul dorit. Acum nu se mai poate spune că vina pentru această situaţie o poartă Băsescu. Sau se mai poate?

S-au trezit unii mai deştepţi de la Haga să zică iară că România e coruptă. Zic ei şi de Bulgaria, dar nu e relevant. Nu putem noi să îi contrazicem, dar e interesant ce a urmat.

Ministrul de externe Cristian Diaconescu şi-a anulzat vizita care trebuia să înceapă acum. Unii vor zice că e bou, alţii că dă dovadă de verticalitate. Fiecare cu părerea lui!

Mai interesant este cum se încearcă obţinerea unui avantaj politic de pe urma acestui episod. Vin unii şi zic că ministrul a acţionat fără a se consulta cu preşedintele şi aşa ceva nu se face. Vin ceilalţi şi zic că nu trebuia să se consulte.

Ar trebui să vină acuma unii care să ceară demisia ministrului, să vină alţii care să spună că PSD trebuie să plece din guvern şi uite-aşa pacea din coaliţie, proclamată din nou de Geoană, va dura câteva ore la fel ca celelalte…

Aştept detaliile analizelor detaliate asupra evenimentului. De-abia aştept să aflu cât de mult a prejudiciat ministrul imaginea României, cât de mult a crescut respectulnostru de sine datorită acestei acţiuni fără precedent şi, evident, cât de mult e vina lui Băsescu (sau a lui Predoiu sau poate a lui Udrea).

Ce pot eu să spun este că numai diplomatică nu a fost soluţia aleasă de Diaconescu…