Blog de “analist politic”

Ministrul economiei de spune astăzi că dacă vrem pensie să investim în pensiile private fiindcă statul nu își va mai permite să îi susțină pe pensionari.

Stimate domnule ministru, ești idiot?

Dacă nu o să mai primesc pensie, de ce să mai cotizez acuma? Nu vrei dumneata să nu mai îmi iei 10.5% - 2.5% = 8% din salariu dacă tot îmi zici că nu mă voi alege cu mai nimic de pe urma acestei contribuții? De asemenea, nu vrei cumva ca și firma unde lucrez să nu mai cotizeze cu 20.8% din salariul meu și să îmi dea mai bine mie acei bani; cred că aș lucra mai cu spor?

Trecând peste această introducere, ceea ce spune Videanu este adevărat… Cu toate acestea, să o spui în gura mare nu e decât o nouă dovadă de amatorism în conducerea țării!

Guvernul Emil Boc este de dreapta. Deocamdată în cadrul său activează independentul de stânga Gabriel Oprea.

După congresul PSD în cadrul căruia Geoană a jurat că nu va folosi congrsul ca pretext pentru ruperea partidului, spre grupul independenţilor de stânga au migrat doi foşti miniştrii PSD: Sârbu şi Diaconescu. E drept că Diaconescu nu a jurat şi el nu pleacă datorită congresului, ci datorită urmăririi ilegale.

Sârbu ar putea ajunge la muncă, iar Diaconescu la externe. Astfel, s-ar putea să avem 2 sau 3 miniştrii de stânga în guvernul de dreapta. Aceştia vor face parte din viitorul partid de stânga dorit de Oprea şi care, posibil, nu va fi condus de Oprea.

În concluzie, guvernul PSD + PD-L va migra într-un guvern PD-L + UDMR + ex.PSD.

În 2010 programul Prima casă a ajuns la ediţia a II-a. Plafonul de 60.000 EUR rămâne valabil pentru locuinţele vechi, pentru locuinţele noi contruite acum se ajunge la 70.000 EUR, iar dacă mă asociez cu colegii să facem un bloc, ni se garantează 75.000 EUR la fiecare.

Nu cred că se poate nega faptul că prima “prima casă” a fost un eşec (nu unul total, dar efectele programului nu s-au ridicat la aşteptările guvernanţilor şi ale poporului). Unii şi-au luat case cu credit mai ieftin; alţii au reuşit să vândă case mai scump decât ar fi putut, dar cam atâta. Nu s-au relansat construcţiile fiindcă nu aveau cum (pe lângă asta, 70% dintre primele case cumpărate în 2009 au fost locuinţe vechi), iar preţurile locuinţelor au fost menţinut sus oarecum artificial.

În 2010 se încearcă impulsionarea vânzării de locuinţe noi prin creşterea unor plafoane. Dar, atâta timp cât nu se face un fond de garantare pentru locuinţe vechi şi unul pentru locuinţe noi, majoritatea beneficiarilor ar opta tot pentru locuinţe vechi (poate procentul va scădea la 65%).

Introducerea posibilităţii de a beneficia de un credit de 75.000 EUR garantat de stat pentru a începe să construieşti (împreună cu prietenii) va constribui la stoparea scăderii preţurilor materialelor de construcţie şi a costurilor legate de forţa de muncă din domeniu. O fi bine?

Cred că astfel de programe au şanse de succes doar dacă este nevoie de ele pe termen scurt. Altfel, devin nesustenabile. Practic, statul ţine sus anumite costuri fără să îl coste mai nimic. Degeaba garantează cu un miliard, acel miliard nu se pierde şi este folosit, între timp, la altceva. Nu cred că vor exista prea multe cazuri în care girantul (statul) să ajungă să fie executate. Şi, chiar dacă este, ajunge să aibă o casă (chiar dacă aceasta costă mai puţin).

Dacă economia îşi revine şi preţurile revin natural la nivelul de acum, atunci programul e OK. Dar, dacă acest lucru nu se întâmplă, atunci statul nu face decât să amâne căderea cu ceva vreme. Dacă nu se schimbă condiţiile economice, locuinţele şi materialele de construcţie sunt în continuare supraevaluat şi acest lucru nu poate continua la nesfârşit.

Consider căacum guvernul nu face decât să sufle ceva mai tare în balonul imobiliar care se desumflă. Nu cred că este o îmbunătăţire semnficativă faţă de anul trecut.

Portocaliii (în frunte cu portocaliul-şef) care susţin că scăderea anumitor pensii actuale la 3000 de lei nu înseamnă aplicare retroactivă a legii (ordonanţei) ar trebui să citească acest articol publicat de spam-senatorul PD-L.

Articolul 15 al Constituţiei prevede:

Aliniatul (2) este discutabil, dar eu cred că va fi interpretat astfel: odată ce cineva a primit o pensie de X lei, acest drept rămâne, iar legea poate să îi afecteze doar pe cei care vor obţine drepturi similare în viitor.

Este o tradiţie ca chestiunile promovate de guvernul Boc să fie neconstituţionale; ca urmare, statistic, cred că sunt şanse mari ca limitarea la 3000 de lei pentru cei care au primit în trecut pensia respectivă să nu fie constituţională.

Trecând mai departe, dacă limităm la 3000 de lei pensiile celor care se vor pensiona de acum încolo, cred că ajugem la discriminare, nu?

Ministrul Finanţelor a declarat că dobânda pentru neplata la timp a taxelor va fi redusă de la 0.1% pe zi, la 0.03% pe zi. Oare s-a gândit mult?

Neplata taxelor echivalează cu un împrumut de la stat. Până acum, dacă nu plăteai taxele un timp de un an, plăteai o dobândă de 36.5%. Pentru unii era OK fiindcă băncile oricum nu i-ar fi împrumutat.

Acum, dobânda anuală ar fi de sub 11%. Cred că “împrumutul” de la stat a devenit brusc foarte tentant pentru multe firme româneşti…

Oare DAE-ul de la bănci cât mai este acum la creditul în lei pentru firme? Nu am verificat, dar tare m-aş mira dacă ar fi sub 11%. Frumos ajutor de la stat, nu? Măsură clară de dreapta!

La început cineva din fruntea PNL a spus că PSD şi PD-L complotează pentru a impune votul uninominal pur. Ca urmare, au început speculaţiile că singura scăpare a liberalilor ar fi alierea cu unul dintre cei doi adversari.
A venit apoi altcineva care a spus că PNL trebuie să rămână în Parlament prin forţe proprii şi să nu se lase intimidat; până în 2012 mult mai este.
A venit apoi cineva din PSD şi a spus că cei de la PD-L de mult propun votul uninominal pur şi a ameninţat cu scoaterea PNL din parlament.

Să zicem că ar avea cineva un astfel de plan. Ar trebui să fie un plan pe termen lung care să asigure rămânerea PNL la aproximativ 20%. Dacă ajunge la 30% sau mai mult, unul dintre cele două partide “complotatoare” va cădea într-o groapă autosăpată.
PD-L este acum la putere, iar PSD şi PNL se bat pentru conducerea opoziţiei. O intrare a liberalilor la guvernare ar ajuta PD-L să împartă povara măsurile pe care trebuie să le ia. O alianţă oficială cu PSD ar permite social-democraţilor să rămână, cel puţin în viziunea publicului, principala forţă de opoziţie şi să nu fie depăşiţi de liberali în 2012.

Faptul că liberalii sunt ameninţaţi din toate părţile (inclusiv din interior) cu excluderea din Parlament este ciudat. Voturile de dreapta ale PD-L se vor duce mai degrabă spre PNL decât spre PSD, iar PSD nu vrea asta. Dacă PNL rămâne singur, PD-L nu poate nici să acuze alianţa cu foştii comunişti şi liberalii ar putea ajunge în postura de favoriţi pentru alegerile din 2012.
Cred că liberalii trebuie să încerce să aibă răbdare. Au fost la putere 4 ani în perioada “de glorie” a României postrevoluţionare şi pot să stea pe margine 4 ani. În 2012, poate că România va începe să îşi revină şi ar putea exista o nouă perioadă de creştere, tot sub guvernare liberală.

PNL trebuie să crească până la 30% pentru a nu avea surprize cu diverse forme ale legii electorale. Ceilalţi au tot interesul ca PNL să nu crească. Pentru a fi siguri că scapă de liberali, PSD şi PD-L au nevoie de schimbarea rapidă a sistemului electoral şi organizarea de alegeri anticipate. Mă îndoiesc că cei de la PD-L vor risca să piardă puterea în acest mod.
Greşeli elementare se fac deseori în politica românească. Una dintre acestea ar fi intrarea liberalilor la guvernare sau alianţa cu social-democraţii. Degeaba ar fi frumos ca o astfel de alianţă să scoată PD-L din Parlament; tot o greşeală ar fi.

Cum se duce euro cu 10 bani în sus, “analiştii economici” îl văd la 4.5, 4.7 sau 5 lei în viitorul apropiat. Cum se duce euro 10 bani în jos, aceeaşi analişti îl văd sub 4 lei.

Pentru cine cunoaşte cât de cât lumea financiară, este evident că nimeni nu ştie cu siguranţă ce se va întâmpla. Se poate spune ceva de genul: noi credem că există 70% şanse ca euro să ajungă la nivelul de 4.5 lei în iunie 2010 şi afacerile noastre se vor baza pe această presupunere (partea a doua nu mai este menţionată de obicei).

Restul, sunt manipulări… Fie că vin de la “analişti”, fie că vin de la bănci, fie că vin de la BNR. Întotdeauna când aud o prognoză, tind să cred că, de fapt, cei care o fac presupun că se va întâmpla fix pe dos. Dacă nu au legături directe cu sistemul, atunci o fac numai fiindcă sunt luaţi de val.

Acuma, indivizii ar putea încerca şi să mişte cursul aşa cum vor ei. Dacă spun că euro creşte, atunci lumea se sperie că leii li se devalorizează, cumpără euro şi, evident, euro creşte. La fel, dacă euro scade, lumea se sperie că valuta îşi pierde din valoare şi schimbă în lei. Chestii “abstracte” cum ar fi dobând la lei mai mare decât cea la euro nu sunt pentru omul de rând.

Mă distrează şi politicienii care fac tot felul de predicţii şi / sau presupuneri. Se scoate din căciulă un număr, se bazează bugetul pe acel număr şi apoi se speră că BNR va duce cursul acolo. Când nu se potriveşte, contextul internaţional este de vină.

Este mult mai uşor să estimezi că acel curs va fi cuprins între X şi Y şi construit un buget în consecinţă. Nu văd de ce nu putem spune că, în cel mai rău caz,  valoarea medie a monedei euro în 2010 să fie X lei şi să facem un buget în consecinţă. Apoi, facem un buget pentru cursul optimist de Y lei. Evident, vor fi diferenţe. Pentru chestiunile din diferenţe, se setează priorităţi şi ce apare aici se face dacă sunt bani.

Nu e ştiinţific? Probabil că nu!
Ar ieşi o harababură? Probabil că da!
Este o chestiune de bun simţ? Cu siguranţă da!

Dar, să faci un buget pentru cazul cel mai defavorabil e mai greu fiindcă îţi sare ţara în cap…

Chestiunea cu euro este doar un aspect. Marje acceptabile pot fi găsite şi pentru alte chestiuni cum ar fi nivelul încasărilor din diverse taxe. Am ajunge să avem un buget foarte pesimist şi unul foarte optimist. Dar guvernul care nu ar fi în stare să respecte bugetul pesimist, ar trebui să cam plece acasă.

Potrivit Mediafax, ministrul muncii Mihai Şeitan a declarat: Este vorba despre drepturile exclusive de autor, nu este vorba şi de cei care au şi contracte de muncă, de creatorii care fac cărţi sau spectacole. Este vorba despre cei care sunt plătiţi exclusiv pe drepturi de autor sau convenţii civile. De asemenea, ministrul a afirmat că prevederea va intra în vigoare din 2011, probabil pentru a da timp celor interesaţi să se pregătească.

Se spun că 80000 de români primesc drepturi de autor. Oare câţi dintre ei nu au niciun alt loc de muncă şi trăiesc, exclusiv, de pe urma creaţiilor proprii. Să notăm acest număr cu X.

Efectul prevederii în această formă va fi că aproape X români se vor angaja începând din 2011 cu salariul minim (ceilalţi, puţini, vor prefera să nu mai primească drepturi de autori; va exista şi un număr infim care vor plăti “pe bune”).

Pentru un salariu de 600 de lei, CAS-ul este 63 pentru angajat şi 125 pentru angajator. Ca urmare, statul român va încasa în 2011 mai mult cu X * (63 + 125) * 12 =  2256 * X lei.

Nu cred că X-ul este mai mare decât 1000 fiindcă autorii sunt angajaţi, în principiu, şi cu carte de muncă. Aşadar, cred că din banii strânşi, statul va putea plăti cam o sută de bugetari sau vreo două trei sute de pensionari. Cam mult tam tam pentru atâta lucru. Evident, numerele se multiplică, cu raportul dintre X-ul real şi valoarea 1000 estimată de mine (deşi bănuiesc că raportul ăsta este subunitar). Se mai poate multiplica şi cu raportul dintre salariul minim în 2011 şi salariul minim în 2010.

Ca urmare, în urma presiunii presei, de măsura respectivă s-a ales praful. Guvernul a dat înapoi şi orice ziarist ştie că e suficient de şmecher pentru ca să nu se încadreze în criteriile menţionate de Şeitan. Ca urmare, măsura va afecta vreun pictor de oale de prin nu ştiu ce cătun şi nu pe “autorii” evazionişti…

Voi ne-aţi forţat să creştem salariile profesorilor cu 50%, ia măriţi şi voi punctul de pensie şi scădeţi puţin taxele!
Noi a trebuit să inventăm ciudăţenii ca să evităm creşterile respective, ia să vedem cum respingeţi voi propunerile noastre!
Frumos meci, nu? Ce contează că aceşti noi şi voi se suprapun aproape total?

Păcat că prima fază a fost înainte de nişte alegeri, deci a avut efect imediat, iar a doua are loc după nişte alegeri, deci se alege praful electoral de acest demers.

În plus, prima dată nu a prea funcţionat. E drept că, de data aceasta, taxele se reduc pentru toţi, deci bazinul electoral afectat este mai mare. Dar, chiar dacă 3 ani de acum încolo se aude Noi am încercat, Boc n-a vrut,  chiar cred ăştia că va mai ţine minte cineva în 2012?

Nu mai bine se făcea chestia asta pentru bugetul din 2012. Poate şi pentru cel din 2011. Sau cred indivizii că dacă repetă  figura în fiecare an? Nu cumva va cădea totul în derizoriu?

Ceea ce au făcut acum peneliştii şi pesediştii mi se pare de prost gust dar, asta este! Doar nu se poate să avem 2 ani de linişte!