Atunci când a fost (re)introdusă plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului în valoare de 85% din salariul mediu din ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4000 de lei, nu am fost total de acord cu măsura respectivă fiindcă susţineam că deschide calea spre anumite abuzuri / şmecherii. Cred în continuare acest lucru! Spuneam atunci că abuzurile ar fi fost eliminate dacă indemnizaţia ar fi fost de 70 – 75 (fără să fie nevoie de plafonare).
Se aud din ce în ce mai multe zvonuri că printre măsurile de austeritate pe care le va lua guvernul, se va număra şi eliminarea acestei indemnizaţii. O fi acesta unul dintre ajutoarele sociale despre care se spunea că trebuie regândite? Nu ştiu! Sper că nu!
Mi-ar plăcea o astfel de regândire dintr-un singur punct de vedere. Cei care au urmat posibilul “plan” descris de mine, vor avea surprize.
Copiii trebuie ajutaţi; mamele la fel; dar, trebuie ajutaţi/te cu cât ne permitem. Dacă ne permitem doar 600 de lei, asta este! Dacă ne permitem 10.000 de lei, foarte bine! Argumentul că mama a cotizat nu este valabil judecând la rece: nu a cotizat pentru acest lucru; dacă ar fi fost aşa, atunci pe măsură ce înaintăm în vârsta, şansele de a avea (noi) copii scad, deci ar trebui ca şi contribuţiile noastre să scadă. Dacă viitoarea mamă (sau viitorul tată) primeşte bani fiindcă a cotizat, atunci cei care mai au 2 – 3 ani până la pensie de ce cotizează? Discriminarea, fie ea şi pozitivă, este interzisă de Constituţie.
Una peste alta, părerile mele în legătură cu subiectul sunt contradictorii… Trebuie luate măsuri şi guvernul trebuie să îşi asume răspunderea pentru ele! Dacă va trebui să taie din aceste indemnizaţii, viitorul României va fi mai întunecat. Sper că se va putea evita tăierea sau reducerile ar putea fi cât de cât rezonabile. De exemplu, s-ar putea reduce plafonul cu 15 – 25%, la 3000 – 3400 de lei. O altă variantă ar fi reducerea procentului din salariu de la 85% la 60 – 75%. Se pot şi combina…
Buna. Sa stii ca m-au interesat argumentele tale si am decis sa citesc acest articol scris de tine. Eu sunt de acord cu tine ca noi nu contribuim pt aceasta indemnizatie in mod deosebit dar daca nici copiii nu mai sunt o prioritate atunci ce mai este o prioritate. Cat despre cei care mai au putin pana la pensionare, eu zic ca ei nu s-ar supara ca nepotii lor sa aiba tot ce au nevoie. O astfel de indemnizatie este absolut necesara. Mi s-ar parea mai corect sa reduca alocatia copilului pt ca asta oricum e in functie de venit dupa ce copilul face doi ani. Nu mai stiu sigur daca totusi varinata asta a fost aprobata. Poate ca esti mai in tema decat mine. O zi buna.
Multumesc pentru vizita!
Toate argumentele pe care le-ai enumerat sunt valide, poate cu exceptia celui referitor la nepotii celor apropiati de pensionare: acei nepoti ar putea sa nu existe.
Nu sunt de acord (deloc!) nici cu reducerea alocatiilor pentru copiii de peste 2 ani. Din ultimele informatii pe care le am (care s-ar putea sa nu fie actuale), acea alocatie este de 42 de lei si este constanta.
Multumesc pt informatie. Oricum, nu mi se pare corect sa se taie indemnizatia dar s-ar putea reduce cu 15 % plafonul (cum zici si tu) pt ca in cazul asta numai cei mai instariti ar pierde ceva banuti.
Tocmai ce am citit postarea ta, si doresc sa fac urmatorul comentariu:
Eu am implinit de curand 30 de ani si abia in aceasta perioada a vietii noastre ne-am decis sa facem un copil; principalele motive au fost achizita unei garsoniere (pentru care muncim si platim de 7 ani), obtinerea unui job bun…pt a putea achita ratele la garsoniera, amenajarea acesteia la un nivel cat de cat acceptabil si mai pot sa enumar cateva…..
Ei bine, pentru in perioada in care as sta acasa 2 ani sa imi cresc fata, cei 600 ron ar fi fost “frectie” la piciorul de lemn, iar 85% din salariu nu ne-ar fi permis sa fim la zi cu cheltuielile, si nu mi-ar fi lasat libertatea de a ma ocupa de cresterea copilului, si nu sa stau cu gandul la banii de scutece sau alte cheltuieli asemenea, in paralel cu jobul mi-am facut PFA; am muncit sa am venit suplimentar, am platit impozit 16%, CASS 5.5%, ca per total sa ajung cu indemnizatia cel putin la nivelul salariului pe care il aveam….si aici voiam sa ajung….SUNT unele mamici care chiar au cotizat special pentru banii de indemnizatie!!!
Ce sa zic…sa ne aduca iar la un plafon de 600 ron de persoana, sa ma forteze intorc la job dupa cateva luni pentru ca altfel nu am putea sa ne traim traiul …ce-o sa fac cu copilul numai D-zeu stie, ca mama si soacra sunt la sute de km…si sa le dea avant celor fara job sau vreo grija pentru viitorul lor si al copiilor. Sa nu uit sa mentionez ca lucrez de la 19 ani, si nu am facut copil pana acum pentru ca m-am preocupat de viitor…sa imi creez un viitor, mie si copilului meu.
Ca si concluzie, atat timp cat indemnizatia este raportata la contributia mea, nu vad de ce ar micsora-o!
O zi buna,
Camelia
Iti multumesc si tie pentru vizita. In continuare voi incerca sa explic de ce nu sunt de acord cu punctul tau de vedere…
Nu exista nicio mamica care a cotizat special pentru banii de indemnizatie, fiindca nu exista o categorie de taxe destinata acestui scop. Stiu ca tu (si altii) te-ai gandit ca merita sa platesti pentru ca apoi sa primesti bani cand stai acasa cu copilul. Dar, acest lucru nu este corect.
Taxele respective sunt pentru sanatate, asigurari sociale si somaj (si inca ceva categorii obscure). Degeaba tu ai fi vrut ca banii aceia sa se duca in nu stiu ce fond special destinat parintilor. Nu s-au dus acolo si tu beneficiezi de ei la fel ca si ceilalti romani (poti merge la spital, vei avea o pensie mizera sau un ajutor de somaj mizer daca ramai fara loc de munca).
Ai contribuit la fel ca ceilalti romani, deci ar trebui sa ai aceleasi drepturi ca si ei. Ceilalti nu au dreptul sa stea doi ani acasa si sa primeasca bani pe baza acestor contributii.
Ajutorul pentru cresterea copilului trebuie sa existe si exista o gramada de argumente in favoarea sa; cel mai important este insasi supravietuirea rasei umane. Cu toate acestea, argumentul cu am contribuit nu este unul valid.
In incheiere, tin sa te felicit si sa iti spun ca am un deosebit respect pentru persoanele care sunt atat de responsabile ca si tine. Cred ca statul (adica noi ceilalti) ar trebui sa te ajute si sa incurajeze astfel de comportamente, dar fiindca asa trebuie, nu fiindca ai contribuit.
multumesc pentru apreciere
ma asteptam sa imi contesti motivele; si eu as putea incepe sa contest ce spui tu…adika…DA, am contribuit ca orice roman…doar ca mai mult…deci mi se cuvine un procent din acel “mai mult”; oricum, per total, ceea ce descrii tu s-ar intampla intr-o societate normala si educata; nu cred ca apucam noi sa traim sa beneficiem de ajutor de la stat..pt ca asa trebuie…si asa este normal intr-o societate; din pacate, noi trebuie sa luptam sa supravietuim; si ma simt neindreptatita, tinand cont de cate eforturi fac/am facut; si ma mai simt neindreptatita, cand vad ca sunt atatia oameni din anumite paturi ale societatii care fac cate o droaie de copii doar pt a trai din alocatia acestora….
sa nu ma intelegi gresit, iubesc si respect oamenii din fiecare categorie sociala, dar eu am vrut sa imi depasesc conditia; sunt suficient de realista incat sa cred ca e posbil sa taie aceste drepturi…si apoi va trebui sa continuam lupta pentru supravietuire de care ziceam mai sus; din pacate e prea din scurt si nu voi mai avea ce face, sa gasesc obtiuni viabile pentru rotunjirea venitului in perioada de 2 ani…si voi fi nevoita, asa cum spuneam in primul comentariu, sa revin la job dupa o scurta perioada, sa muncesc, si sa sacrific cei 2 ani de stat acasa cu copilul meu
DAR, pana nu vedem negru pe alb…mai exista o speranta
o seara placuta in continuare
Fiindca ai contribuit mai mult, vei avea pensie mai mare si, daca e cazul, ajutor de somaj foarte putin mai mare. Sanatate vei avea la fel ca… asta este!
Ce ai facut tu a fost sa incerci sa fentezi putin sistemul. Din pacate pentru tine (si pentru noi), sistemul fenteaza mult mai usor oamenii (aproape) cinstiti.
Este cat sa poate de normal sa te simti nedreptatita mai ales ca, foarte probabil, vei da o educatie copilului tau care il vor face mult mai util omenirii decat copiii “anumitor paturi ale societatii”.
Este foarte sanatos sa crezi ca te vei descurca. Vei gasi cu siguranta echilibrul corect intre necesitatea de a munci pentru un trai decent si timpul care trebuie petrecut cu copilul.
Apropos, nu stiu daca ai mai citit si alte articole din vecinatate. Si eu am aflat azi ca statul vrea acuma 16% din ce castigam pana ieri. Desi acea scutire e veche de vreo 10 ani, stiam ca va disparea intr-o zi. Aceasta apare in scrisoarea trimisa catre FMI; eliminarea indemnizatiilor pentru cresterea copilului nu apare…
Ah, si eu muncesc de la 19 ani, am aproape 31 si inca nu am copii…
ma mir ca ti se pare incorect sa platesti 16% impozit, la fel ca noi toti, si nu ti se pare incorect sa se reduca indemnizatia de crestere a copilului. Ar fi interesant de aflat ce parere ai despre conlocuitoarele cu fuste multe, care n-au muncit o zi in viata lor, dar nu ai loc de ele in spital, primesc bani pentru copiii pe care-i fac fara numar. Poate ca solutia ar fi sa se taie aceste indemnizatii la cele care nu au cotizat un leut pana acum, nu mie, care abia la 36 de ani imi permit sa fac un copil.
Daca ne gandim ca pensiile noastre vor fi platite de acesti copii, ai parintilor care au fost preocupati de educatia lor, si de mediul in care cresc, si nu de cei din satra, poate ar fi mai simplu de decelat de unde sa taiem indemnizatiile…
Unde am spus ca mi se pare incorect sa platesc 16% impozit? Stiu ca, la prima vedere, nu va convine parerea mea referitoare la acest subiect, dar nu are rost sa imi puneti in gura afirmatii pe care nu le-am facut. Sa trecem acuma la “a doua vedere”…
Am spus ca e corect ca indemnizatia sa fie atat cat isi permite Romania si am mai spus ca argumentul ca cotizatul nu este valid. Nu am spus ca e corect sa se reduca. Este o chestiune oarecum de nuanta si argumentul meu ar putea parea cinic.
Ca sa fie clar: prefer sa ia un copil care nu face nimic 10.000 de lei pe luna decat sa ia un bugetar / militar care nu face nimic aceiasi 10.000 de lei.
Nu am o parere foarte buna despre doamnele cu multe fuste. Nu cred ca este util societatii ca ele sa supravietuiasca datorita banilor pe care ii primesc pentru copii. Chiar cred ca exista posibilitatea ca prin zona respectiva sa se ajunge la chestiuni extreme de genul: Hai sa fac un copil si daca traieste doi ani sa iau niste bani; dupa aia il vand sau il dau la orfelinat.
Cu toate acestea, copiii acestor doamne ar trebui sa aiba aceleasi sanse ca si copiii dvs. Nu e vina lor ca au aparut pe lume in acest fel. Chestiunea este mult prea delicata ca sa ma pot pronunta cu privire la anumite solutii.
Asa cum am raspuns si altor doamne care au comentat mai sus: cred ca statul ar trebui sa sustina mamicile care au facut sacrificii si care au luat decizia rationala de a aduce pe lume un copil. Din pacate, statul va sustine atat cat isi permite si argumentul cu cotizatiile nu este valid (din nou, precizez, in opinia mea).