Îmi “place” discurul cu cele două niveluri descoperit de Boc. Avem pe deoparte greaua moştenire de la Tăriceanu care s-a suprapus, ghinion!, cu o criză mondială. Dacă ar fi fost numai moştenirea sau numai criza, guvernul s-ar fi descurcat. Cumva, împreună, cele două chestiuni sunt prea mult chiar şi pentru genialii noştri guvernanţi. Dar, ca să fie clar, principala vină este întotdeauna a lui Tăriceanu care, în 2007 şi 2008, fix după ce PD-ul a fost dat afară, a făcut şi a dres, cu complicitatea PSD.
Aşadar, Tăriceanu este nivelul 1. Nivelul 2 este criza. La un nivel putem face faţă, la două nu.
Mă surprinde faptul că nimeni nu a observat / menţionat un fapt evident. Criză este cam peste tot; austeritatea se impune cam peste tot. Celelalte ţări nu au avut un Tăriceanu care să distrugă economia şi, totuşi, au şi ele probleme. Cum, aşa cum îi place să spună premierului, România nu se află într-un turn de fildeş, nu cumva este mult mai rezonabil să credem că problemele ar fi apărut chiar dacă Tăriceanu nu ar fi lăsat o grea moştenire?
Așadar, cu primul nivel Boc îl acuză pe Tăriceanu, iar cu al doilea îl scoate basma curată…
Nici măcar nu contează dacă a fost greşeală…discurul cu cele două niveluri . Mor, e impecabil
)
Logica premierului este foarte buna in acest sens deoarece modificarile efectuate vor duce la o crestere economica.
O reducere de cheltuieli nu are cum sa duca la crestere economica. Pentru a avea crestere trebuie fie sa producem (crestere sanatoasa), fie sa consumam (crestere nesanatoasa).
Daca imi explici cu ce ne ajuta masurile guvernului ca sa producem mai mult, voi mai studia odata logica premierului.
Cand partidul, premierul si guvernul primesc ordin “de sus” sa reduca veniturile, nu este necesar ca sa mai existe logica in indeplinirea misiunii.
Si-au spus: noi executam si nu comenta, sau noi muncim si nu gandim.
Ar fi fost o speranta de logica, de incercare de scadere a deficitului bugetar daca in prim plan ar fi aparut ministrii si sefii departamentelor care trebuie sa aduca bani la buget (economie, industrie, agricultura, transporturi, comunicatii, comert, turism…) si nu cei care consuma bani de la buget (ministrul muncii).
Daca intr-o familie sunt 2 adulti care muncesc si aduc bani avand de crescut un copil, nu cred ca acel copil trebuie sa decida daca schimbam masina, seviciul sau casa. Nu cred ca o familie (comparand-o cu un guvern) trebuie sa le taie din portia de mancare copiilor pentru ca tata si mama sa poata bea Wisky si sa fumeze Kent.