O chestiune de perspectivă
Ca proaspăt votant al alianţei D.A., în decembrie 2004 am fost foarte dezamăgit de faptul că Nicolae Văcăroiu şi Adrian Năstase au ajuns preşedinţi ai celor două Camere. Nu mi se părea corect.
Am fost bucuros când am văzut că se încearcă schimbarea lor şi mă enervam când vedeam cum ţin “comuniştii” de scaune. PNL şi PD au încercat să schimbe regulamentele pentru ca preşedinţii Camerelor să poate fi schimbaţi, dar CCR era în gaşca lor aşa că a declarat schimbările neconstituţionale.
Presiunile l-au făcut pe Năstase să demisioneze şi a venit Olteanu în locul lui. Văcăroiu a rămas bine merci până spre sfârşitul mandatului când a plecat la Curtea de Conturi, fiind înlocuit de colegul pesedist Ilie Sârbu.
Acum îl avem pe Mircea Geoană la Senat şi PD-L vrea să îl schimbe. Deşi situaţia este aceeaşi ca la începutul lui 2005, de data aceasta mi se pare scandalos. 
De ce? Habar n-am! Am ajuns să îi dispreţuiesc atât de mult pe pedelişti (ca grup) încât văd roşu în faţa ochilor de fiecare dată când ei încearcă să îşi consolideze poziţia.
De data aceasta mi se pare normal că Geoană trebuie să rămână acolo unde este pentru a fi un ghimpe în coasta guvernanţilor şi decizia CCR din 2005 mi se pare relevantă, justă şi echitabilă. Mi se pare dezgustător modul în care cei de la PD-L încearcă să o ocolească. Mi se pare că sunt conştienţi că ceea ce vor să facă nu e în regulă şi problema lor nu este ca demersul lor să fie legal, ci ca acesta să poată fi dus la capăt fără ca CCR să se poată pronunţa asupra constituţionalităţii sale.
Cam asta este situaţia: nu pot fi neutru.
Tags: CCR, DA, Geoana, Nastase, Olteanu, PD, PDL, PNL, PSD, Sarbu, Văcăroiu