Pe bursă se tranzacţionează diverse chestii: acţiuni, monede, bunuri, bonduri. Astea sunt instrumentele de bază şi se tranzacţionează simplu: eu îţi dau nişte bani şi tu îmi dai chestia care îmi trebuie (sau invers – tu dai banii, eu dau chestia).
Poate nu vreau să fac schimbul pe loc şi poate nici tu. De exemplu, s-ar putea ca eu să am nevoie de euro prin decembrie şi tu să ştiu că primesc nişte lei tot pe-atunci. Tu, s-ar putea să ai nevoie de lei în decembrie şi să ştii că o să primeşti euro tot în acea perioadă. Atunci, nu putem înţelege: pe data de 4 decembrie eu îţi dau 100 de euro şi tu îmi dai 425 de lei – tocmai am încheiat un contract future (de fapt forward, dar să nu intrăm în detalii). Putem să îl încheiem şi pe acţiuni, pe aur, pe certificate de trezorerie sau pe orice altceva ne trece prin cap.
Poate mă gândesc că nu vreau să pic de fraier şi zic aşa: îţi dau 100 de euro şi tu îmi dai 425 de lei pe data de 4 decembrie, dar numai dacă am eu chef. Tu nu eşti fraier să accepţi o astfel de prostie aşa că trebuie să te conving şi zic: îţi dau acuma 10 lei şi pe data de 4 decembrie, dacă vreau eu, tu îmi dai 425 de lei şi eu îţi dau 100 de euro. Astfel, am cumpărat de la tine dreptul ca pe 4 decembrie să schimb 100 de euro cu 425 de lei – am cumpărat o opţiune. Sunt tot felul de opţiuni care de care mai ciudate: de exemplu, aş putea să cumpăr de la tine cu 5 euro opţiunea de a-ţi vinde oricând vreau eu, dar nu mai târziu de data de 10 mai 2012, o uncie de aur la preţul de 1750 de dolari plătibili în lei la cursul mediu al BNR din săptâmâna care se încheie în joia de dinaintea celei de-a doua zile de vineri din luna anterioară efectuării tranzacţiei .
Cu instrumente financiare ca cel folosit pentru exemplificare, cum să nu ne mirăm că, la un moment dat, nimeni nu mai ştie care este valoarea corectă a unor instrumente financiare? Şi, să nu credeţi că nu se poate mult mai rău decât exemplul dat… 
(care tocmai a fost amânat până pe 13 octombrie).