Papandreou a condus Grecia într-o perioadă de criză (fiind cel puțin parțial responsabil pentru accentuarea efectelor crizei). A promis că dacă planul de salvare agreat de el este acceptat va demisiona. Parlamentul a acceptat măsurile și premierul a demisionat imediat.
Berlusconi a condus Italia într-o perioadă de criză (fiind cel puțin parțial responsabil pentru accentuarea efectelor crizei). A promis că dacă planul de salvare agreat de el este acceptat va demisiona. Parlamentul a acceptat măsurile și premierul a demisionat imediat.
Tăriceanu a promis că demisionează în 2005 pentru ca noua putere să obțină o majoritate confortabilă în Parlament. S-a răzgândit… (cică din cauză la ceva inundații).
Băsescu a promis că demisionează în 2007 în cazul în care Parlamentul votează suspendarea sa. Parlamentul a votat suspendarea, dar el s-a răzgândit (cică știa el că Parlamentul ar fi votat imediat o lege care să nu-i permită să candideze din nou).
Boc (sau PD-L?) a promis că demisionează în 2011 dacă este ales președinte al partidului. L-au ales, dar nici el nu a demisionat (am uitat de ce…).
Cred că este și asta o diferență între politica românească și cea din țările cu o democrație cât de cât consolidată…
Papandreou si Berlusconi au fost fortati de tarile mai nord-vestice, mai democratice si mai putin corupte. Si noi am fost fortati tot de aia, altfel astazi era presedinte tot Iliescu.