Președenția ţării şi a partidului

Mi se pare că se poate face o paralelă interesantă între alegerile prezidenţiale de anul trecut şi alegerile de astăzi pentru preşedenţia PSD. Parcă avem astăzi o versiune distorsionată a alegerilor din 22 noiembrie.

În rolul lui Băsescu se află preşedintele în funcţie Mircea Geoană.  A făcut numai prostii, dar vrea să rămână în funcţie şi face manevre “de culise”. Este susţinut de nişte indivizi dubioşi; astfel, rolurile de Videanu, Berceanu, Blaga, Boc şi Udrea sunt preluate de indivizi de teapa lui Vanghelie.

În rolul lui Geoană se află candidatul simpatic şi prostuţ Cristian Diaconescu, cel care este manevrat de toţi şi care ar deveni o marionetă. Toată lumea spune despre el că e OK.

În rolul lui Antonescu intră în scenă Victor Ponta. Este tânărul care doreşte un altfel de PSD. Este susţinut de marele Năstase (care joacă în acest film rolul lui Patriciu).

Rolul lui Oprescu este luat de Miron Mitrea. Nu are nicio şansă, dar are gura mare. Este candidatul antisistem, care vrea anarhie.

Radu Mazăre preia rolul lui Vadim. Vrea să-i împuşte pe toţi.

Din păcate, nu avem George Becali. Poate că Mazăre s-ar potrivi şi în acest rol. Nu avem nici Kelemen Hunor. Poate că rolul minoritarului ar putea fi luat de doamna Dorela Alistar (minoritatea etnică se transformă în altfel de “minoritate”).

Ceilalţi  trei anonimi care se vor preşedinţi ai partidului (Andrei Alexandru, Victor Moraru şi Ioan Domonco), pot prelua oricare dintre rolurile anonimilor de la prezidenţiale. Nu cred că Cernea are “corespondent”.

Pentru a continua paralela, Geoană ar trebui să ajungă în turul doi cu Diaconescu (depăşindu-l puţin), Ponta ar trebui să fie pe locul trei, destul de aproape de Diaconescu şi ar trebui să îl susţină pe acesta în al doilea tur; spre stupoarea tuturor, Geoană ar câştiga finala la limită.

Mai sunt câteva ore până când vom vedea cât de mult se potriveşte scenariul. Dacă Năsatse se bagă iară în seamă şi se trezeşte să candideze până la urmă, mă enervez…