Acum mai bine de o lună mogulul cool mi-a adresat o provocare. Din motive numai de Internet știute, provocarea respectivă a ajuns la spam 
. Din fericire, m-am uitat astăzi peste sursele de trafic ale acestui blog și am descoperit articolul celui mai celebru dintre vicepreședinții Senatului.
Am fost provocat să enumăr câteva criterii prin care ar trebui judecați cinstit parlamentarii; mai exact, eficiența acestora.
Deși întârziat cu 40 de zile, iată răspunsul meu: nu ar trebui să existe niciun astfel de criteriu.
Să mă explic… În mod normal, într-0 democrație matură, singurul criteriu valabil ar trebui să fie votul populației. Dacă cei reprezentați consideră că individul și-a făcut bine treaba, atunci va fi reales la următoarele alegeri.Parlamentarul ar trebui să își dea tot interesul ca să reprezinte interesele alegătorilor săi; faptul că este în opoziție, nu este o scuză.
Deși pare pur nedemocratic, comunist etc., cred că Parlamentul ar trebui să funcționeze pe baza compromisului, a trocului dacă vreți. Un nene aflat în opoziție, ar trebui să poată să negocieze anumite voturi în scopul de a obține foloase pentru cei care l-au votat (cei din colegiul său). La noi, deocamdată, individul își negociază, eventual, foloase personale…
Acuma, așa ceva este într-o democrație ideală, cu alegători inteligenți. Trebuie să plecăm de la realitate: alegătorul român este prost, manipulabil, influențabil etc.
Un prim pas (deși sunt convins că nu poate fi impus prin lege, dar poate fi impus moral, sau prin cutumă) ar fi ca un parlamentar să nu poată candida pentru a fi reales decât în colegiul în care a fost ales anterior (ar putea să aibă voie să se mute la altă Cameră, dar vom avea unicameral, da?). Astfel, va răspunde în fața celor pe care ar trebui să îi reprezinte. Societatea civilă ar trebui să descalifice un candidat care zboară dintr-un colegiu în altul. Evident, votul uninominal pur ar încuraja să nu zburde dintr-un colegiu în altul.
Un alt aspect preliminar ar fi posibilitatea unui partid să nominalizeze mai mulți candidați într-un colegiu. Nu știu dacă vreun partid chiar ar avea interesul să facă așa ceva, dar ar fi un aspect pozitiv. Să luăm cazul unui colegiu din Ținutul Secuiesc (blasfemie! știu! Harcov dacă sună mai bine). Acolo candidatul UDMR ar obține 90% dintre voturi. Dacă pot exista mai mulți udemeriști (să zicem că filiala nu prea e hotărâtă dacă parlamentarul actual merită sau nu un nou mandat), alegătorii ar putea alege între ei.
Bun… Acestea sunt aspecte care nu țin prea mult de societatea civilă dar ar ajute la responsabilizarea parlamentarului. Societatea civilă ar trebui să poată da o notă activității parlamentarului. Nota ar trebui să fie pe înțelesul prostului (i.e. românului de rând). Criteriile precum inițiative legislative, prezențe în plen, luări de cuvânt, minute la TV nu sunt chiar OK. Cu toate astea, reprezintă un punct de pornire. Câteva dintre notele care ar trebui punctate ar fi:
- procentul ședințelor de plen la care a participat
- procentul ședințelor de comisii la care a participat
- procentul voturilor (electronice?) la care a participat
- procentul absențelor motivate
Pentru aceste aspecte aș acorda o pondere totală de 25%.
Cu cât a obținut o funcție mai importantă în Parlament, cu atât are o influență mai mare și își poate reprezenta mai bine alegătorii. Putem acorda note de la 1 la 10, unde 1 primește un parlamentar care nu a deținut nicio funcție și 10 primește cel care a fost președinte al Camerei timp de 4 ani. Un președinte al unei comisii ar putea lua un 7, de exemplu… Un parlamentar care ajunge să fie și ministru ar putea să primească și el o notă mai mare. Ponderea acestei note ar fi tot de 25%.
Un parlamentar este eficient dacă își comunică ideile și proiectele. Contează și aparițiile în presă sau la TV. Dacă este băgat în seamă îi crește influența și își reprezintă mai bine alegătorii. Pentru astfel de apariții, ponderea ar fi tot de 25%.
În fine, contează și ceea ce face “pentru țară”. Societatea civilă ar trebui să fie răspunzătoare pentru acordarea notei corespunzătoare acestui aspect. Trebuie analizate acțiunile individuale ale parlamentarului și ignorate inițiativele “la grămadă”. Va fi cel mai subiectiv aspect, dar vor trebui apreciate doar inițiativele / amendamentele concretizate. Oricât de bun orator / comentator / băgăreț ar fi parlamentarul, dacă ceea ce vrea el nu ajunge text de lege, a lucrat degeaba…Tot aici trebuie să intre și contribuțiile pe care le aduce parlamentarul prin interpelări, depunere de moțiuni, declarații, investigații. Totuși aceste activități ar trebui să aibă o pondere mică în raport cu principala activitate: cea de legiferare.
Este un răspuns scurt la o întrebare mult prea complexă pentru capacitățile mele. Mi-ar plăcea ca măcar câteva aspecte să fie luate în considerare de cineva…
am trait intr-o tzara unde in anumite colegii electoratul era 33% analfabet functional. Nu cred ca cineva isi poate aroga dreptul de a decide si afirma ca electoratul este prost sau ne-educat sau influentabil etc. Ca mass-media poate influenta electoratul nu e un secret (in ce masura, e o alta discutie). Daca votantii il refera pe dl.X (care poate fi arogant, ne-educat, etc, etc) cine suntem noi sa le spunem ca trebuia ales dl.Y??? Cu ce drept? Ne erijam in posesorul adevarului universal??? Daca da, atunci nu asta e dovada de dictatura (spitiruala)? Cand cineva zice ca dl.X a cheltuit bani publici asta e un fapt! A spune ca i-a risipit si ca trebuia cheltuiti altfel e o judecata care poate coincide sau nu cu parerea electoratului. A-l insulta pe dl.X (specialitatea unora) e iar o judecata. In ambele cazuri opinia este rezultatul aplicarii propriei morale/etici asupra unor fapte. Si daca electoratul are alta etica? devine automat electoratul ne-educat si influentabil? PS. Ce-ar fi sa ne uitam mai des si mai profund la paramentul englez -MAMA tuturor paramentelor???
Nu pot eu sa decid ca electoratul este prost sau ne-educat sau influentabil, dar pot sa spun ca parerea mea este ca electoratul este prost sau ne-educat sau influentabil.
Nu stiu in ce masura influenteaza presa electoratul, dar stiu ca, intr-o masura foarte mare, electoratul este influentat de politicieni (de minciunile debitate de acestia). Rolul societatii civile ar fi sa semnaleze astfel de incercari de manipulare.
Nu trebuie sa ii spunem alegatorului ca nu trebuie ales dl. X ci dl. Y, dar ar trebui sa ii explicam alegatorului ca daca dl. X promite eliminarea TVA-ului, atunci este doar un demogog penibil.
De asemenea, daca dl. X a cheltuit 1000 de lei ca sa cumpere pentru o institutie o socotitoare cu bile, am putea sa ii explicam electoratului ca acea socotitoare costa 1 leu la magazinul din colt.
La fel, alegatorul ar trebui sa priceapa ca daca dl. B face un referendum in care il intreaba: Nu-i asa ca vrei sa fie cum vrei tu?, asta este tot o manipulare.
poate elaborez prea mult. Politicienii influenteaza electoratul PRIN mass-media (care nu de putine ori, punand “sosul” respectiv alaturi de fragmente de mesaj politic, atenueaza sau agraveaza mesajul (este suficient sa citesti mesajul dar cu ton interogativ in loc de afirmativ). N-am vazut reactii ale mass-media in fata promisiunilor de a reduce drastic TVA, ceea ce poate fi o penibila demagogie (te-am citat). In privinta socotitoarei cu bile ai dreptate eu nu pot fi de acord cu cel ce (fara a cunoaste nici macar superficial problema) ar afirma ca trebuiau cumparate trei creioane in loc de socotitoare. In ceea ce priveste referendumul dlui B (si nu cred ca este o aluzie precisa), sentinta de manipulare este tot o opinie!! PS. Cand X trece de la partidul A la partidul B pentru unii este dezertor/tradator, cand Y trece de la partidul B la partidul A, pentru aceeasi este o dovada de constiinta de democratie etc .
Politicienii manipuleaza si singuri, nu numai prin mass-media. De fapt, cred ca manipuleaza mai mult singuri. Mass-media ii ajuta sa isi trimita mesajul, uneori fara “inflexiuni” ale vocii. Daca un politician zice ceva, mass-media nu e vinovata ca propaga mesajul respectiv. Cand il distorsoneaza e alta discutie… La fel, cand este selectiva in transmiterea mesajelor, e alta discutie.
Sentinta de manipulare la referendum este ea tot o opinie, dar una foarte bine fundamentata. Daca se pune o intrebare la care se stie raspunsul, atunci este manipulare. Credeti ca daca facem un sondaj (sau referendum) la care sa intrebam: “Credeti ca daca vi se pune o intrebare la care deja se stie raspunsul, atunci sunteti victima unei incercari de manipulare?” lumea nu ar raspunda ca este manipulata? De fapt, chiar printr-o astfel de intrebare, lumea este manipulata sa creada ca este manipulata, nu?
In final, parere personala: Cand X trece de la partidul A la partidul B pastrandu-si functia obtinuta in primul rand datorita apartenentei la partidul A, X este nesimtit / oportunist / fraier. La fel de nesimtit / oportunist / fraier este si Y care trece de la partidul B la partidul A peste 4 ani. Acel fraier l-am pus fiindca, desi exista traseisti de succes, multi sfarsesc in afara vietii politice pana la urma.
referitor la traseism nu e asa de simplu. Un presupus deputat de Ludus ce trebuie sa faca daca partidul sau vrea sa interzica sfecla de zahar? Trebuie sa dea ascultare sefului de partid sau electoratului sau? Daca prin migrarea la alt partid apara interesele electoratului e rau ce face? Al doilea exemplu (fara traseism). Intr-un colegiu 25 000 persoane voteaza pentru un anumit program politic, iar prin jocul legii ajunge cel cu 3000 de voturi in parlament (multe cazuri autentice). Acest ales reprezinta un partid al carui program politic este perfect contrar celor 25000. Cui ii datoreaza ascultare alesul? De aia zic eu ca trebuie sa ne uitam mai des si cu mai multa atentie la Anglia, mama tuturor parlamentelor!
Deputatul de Ludus ar trebui sa demisioneze din partidul X si din postul de deputat; se organizeaza partiale unde individul poate candida din partea partidului Y. Daca este ales, tot respectul! Sunt cheltuieli in plus, dar democratia costa…
Potrivit legii actuale, deputatul ales cu 3000 de voturi intra in parlament doar datorita faptului ca partidul sau a obtinut voturi in alta parte. Asadar, meritul nu este al sau mai deloc, ci al partidului. Un astfel de deputat nu are dreptul moral de a-si parasi partidul si a lua locul de deputat cu el.
Deputatii care si-au obtinut posturile după redistribuire (mai ales daca nu s-au clasat pe primul loc) nu trebuie sa se considera a fi doar reprezentantii colegiului in care au fost alesi fiindca la alegerea lor au contribuit voturi si din alte colegii. Nu cred ca udemeristul ales in diaspora cu o mana de voturi ii reprezinza pe cei din colegiul sau.
Legea actuala nu este deloc perfecta si a fost facuta pentru ca PNL sa ramana in Parlament. Dar, atata timp cat este in vigoare, trebuie sa respectam principiile care au stat cu adevarat la baza ei (cel mai important este proportionalitatea). Ca urmare, cei care nu au luat majoritatea in colegiile lor, datoreaza partidului locul de parlamentar (intr-o masura mai mica sau mai mare).
Cand o sa avem legislatie asemanatoare celei din Anglia mai discutam. Interesant cu lorzii aia…
Iarta-ma pt. intarziere. Dar sunt dezamagit de raspuns. Deputatul (ipotetic) de Ludus nu poate fi re-ales inainte de alte SASE luni. Intre timp problema se rezolva in DAUNA celor din Ludus. In ceea ce ii priveste pe cei ajunsi in parlament cu 2500-3000 de voturi (contra vointei majoritare din colegiul respectiv), parca vorbeam de etica alesilor nu de lege. Privitor la Anglia: uninominalul cu “invingatorul ia totul” NU a dus la eliminarea celui de al treilea partid, asa ca temerile (inocente?) ale dlui Parvulescu, sustinut puternic de Hrebe parca nu sunt intemeiate.
Nicio problema pentru intarziere si imi pare rau pentru dezamagire.
Eu credeam ca discutam in conditiile legii actuale. Cred ca m-am exprimat in diverse ocazii si suficient de clar in favoarea votului uninominal pur.
Dar, daca vorbim de etica alesilor atunci, cred ca este mai important interesul national decat interesul ludusan, iar partidul are sanse ceva mai mari sa stie care este interesul national decat alegatorii din Ludus. In momentul in care va exista vot uninominal real, pentru deputatul in cauza, ar putea deveni mai important interesul ludusan. Cum avem filosofia de vot proportional, argumentele cu 3000 de voturi contra 25000 nu sunt valide, in opinia mea.
Mai am o precizare (irelevanta pentru discutie, dar sa respectam realitatea): cele sase luni sunt doar trei sau patru. Daniela Popa a demisionat la 1 februarie si Teo Trandafir a ajuns in Parlament pe 5 mai. Bogdan Olteanu a demisionat pe 19 octombrie si Radu Stroe a ajuns in Parlament pe 1 februarie.
nu disput enuntul interes national vs. interes ludusan. Nu cumva cadem in capcana (marxist-leninista) ca partidul stie mai bine care e interesul national? Sau si mai rau: seful partidului stie mai bine.. Rezulta din ce spui ca interesele din Ludus nu le apara nimeni (daca sunt contrare interesului partidului e de rau, daca sunt identice nu mai e nevoie); de ce Dzeu asta imi aduce aminte de argumentele lui Omar cand a ars biblioteca din Alexandria? Ori, din ce am TRAIT eu in tari anglo-saxone, alesul de colegiu SE BATE rau de tot pentru interesul local.