Blog de “analist politic”

Aseară m-am uitat la finala mică a turneului olimpic feminin la hochei pe gheaţă. A jucat Finlanda cu Suedia şi, până la urmă, a câştigat Finlanda în prelungiri cu 3 - 2; scorul a evoluat astfel: 1 - 0; 1 - 1; 2 - 1; 2 - 2; 3 - 2.

De fiecare dată când Finlanda dădea un gol, pe ecran apărea o doamnă care flutura un mic (hai mediu) steag finlandez. Comentatorii români aveau de comentat doar că suporterii finlandezi sunt în delir…

Datorită faptului că urmăresc cât de cât viața politică românească, eu am recunoscut-o pe doamna Tarja Halonen, cea care ocupă în acest moment funcția de președinte al Finlandei. Venise la un moment dat să îl viziteze pe Băsescu. Comentatorii nu păreau să o recunoască (e drept că nu m-am uitat nici eu la tot meciul).

Este dezamăgitor să fii președintele țării, să fii prezent la un astfel de eveniment sportiv important și să nu te recunoască lumea. Totuși, comentatorii ar fi trebuit să îşi dea seama că e un pic suspect ca, dintre (probabil) sutele de suporteri finlandezi din tribune, regizorul să o aleagă tot timpul pe aceeași doamnă…

Mi se pare că se poate face o paralelă interesantă între alegerile prezidenţiale de anul trecut şi alegerile de astăzi pentru preşedenţia PSD. Parcă avem astăzi o versiune distorsionată a alegerilor din 22 noiembrie.

În rolul lui Băsescu se află preşedintele în funcţie Mircea Geoană.  A făcut numai prostii, dar vrea să rămână în funcţie şi face manevre “de culise”. Este susţinut de nişte indivizi dubioşi; astfel, rolurile de Videanu, Berceanu, Blaga, Boc şi Udrea sunt preluate de indivizi de teapa lui Vanghelie.

În rolul lui Geoană se află candidatul simpatic şi prostuţ Cristian Diaconescu, cel care este manevrat de toţi şi care ar deveni o marionetă. Toată lumea spune despre el că e OK.

În rolul lui Antonescu intră în scenă Victor Ponta. Este tânărul care doreşte un altfel de PSD. Este susţinut de marele Năstase (care joacă în acest film rolul lui Patriciu).

Rolul lui Oprescu este luat de Miron Mitrea. Nu are nicio şansă, dar are gura mare. Este candidatul antisistem, care vrea anarhie.

Radu Mazăre preia rolul lui Vadim. Vrea să-i împuşte pe toţi.

Din păcate, nu avem George Becali. Poate că Mazăre s-ar potrivi şi în acest rol. Nu avem nici Kelemen Hunor. Poate că rolul minoritarului ar putea fi luat de doamna Dorela Alistar (minoritatea etnică se transformă în altfel de “minoritate”).

Ceilalţi  trei anonimi care se vor preşedinţi ai partidului (Andrei Alexandru, Victor Moraru şi Ioan Domonco), pot prelua oricare dintre rolurile anonimilor de la prezidenţiale. Nu cred că Cernea are “corespondent”.

Pentru a continua paralela, Geoană ar trebui să ajungă în turul doi cu Diaconescu (depăşindu-l puţin), Ponta ar trebui să fie pe locul trei, destul de aproape de Diaconescu şi ar trebui să îl susţină pe acesta în al doilea tur; spre stupoarea tuturor, Geoană ar câştiga finala la limită.

Mai sunt câteva ore până când vom vedea cât de mult se potriveşte scenariul. Dacă Năsatse se bagă iară în seamă şi se trezeşte să candideze până la urmă, mă enervez…

S-au trezit cei de la Realitatea să ne spună că Băsescu ar putea fi dat în judecată fiindcă a schimbat albastrul stemei în violet.

1. Nu cumva ar fi trebuit dat în judecată prin 2005?
2. Nu cumva preşedintele are imunitate? Mă gândesc că altfel, înainte de stemă, ar veni flota, nu?

Ca fapt divers, se spune în lege că e albastru. Nu se dă un cod de culoare potrivit niciunui standard. Ceea ce unora li se pare violet, altora li se poate părea cât se poate de albastru.

Pe lângă asta nu cred că l-a văzut nimeni pe Băsescu montând stema aia acolo… De asemenea, mă îndoiesc să existe vreo foaie semnată de Băsescu prin care să se ceară confecţionare unei steme cu scut violet.

Data din titlu va fi ultima Zi Naţională pe care o va petrece Traian Băsescu în fruntea statului. Următorii 5 ani vor fi petrecuţi de preşedinte fie încercând să îşi găsească un loc în istorie, fie să-şi satisfacă clientela. Va face ce va dori - tind să cred că este atras de prima variantă.

Băsescu a jucat întotdeauna tare şi a câştigat mai tot timpul, nefiind dispus la compromisuri. Prima dată când am fost influenţat de înverşunarea lui Băsescu a fost în 1999. Era ministru la transporturi şi eu trebuia să ajung la Bucureşti pentru a lua de acolo avionul spre S.U.A. Când ajung în tren aflu că nu pleacă trenul, că unii blocară gările prin Bucureşti şi vroiau ca Băsescu să plece. Nu a cedat şi eu a trebuit să ajung în Capitală prin alte mijloace. M-a costat o grămadă de bani…

(more…)

Nu e vorba de age / sex / location, ci de Alianţa Social-Liberală propusă mai nou de Dan Voiculescu, dorită în trecut de Dinu Patriciu şi menţionată şi de mine ca posibilă soluţia pentru a scăpa de PD-L.

După ce trecem de repulsia provocată de o alianţă stânga-dreapta, repulsie pe care o simţim doar puţini dintre noi fiindcă politicienilor nu le pasă iar pe alegătorii de rând nu îi interesează, putem să încercăm să analizăm.

Imaginea PSD nu ar avea de suferit, fiindcă nimeni nu se aşteaptă la prea multă verticalitate de la “comunişti”. În legătură că liberalii, lumea încă îşi mai face iluzii. Ca urmare, nu e OK ca alianţa să se realizeze acum. În 2012 se poate analiza dacă PD-L este sau nu pe ducă şi se poate vedea dacă e nevoie de un efort comun pentru îndepărtarea duşmanului sau, de fapt, bătălia se va da între PSD şi PNL.

Oricum, există alternative şi în 2012, chiar dacă lupta va fi cu PD-L (redenumit probabil până atunci). Se poate continua înţelegerea de la Colegiul 1: în colegiile unde sunt parlamentari PSD nu candidează liberali şi în cele unde sunt parlamentari PNL nu candideatză social-democraţi. Acolo unde sunt parlamentari PD-L sau UDMR mai vedem (dacă PD-L e puternic, se împart candidaturile între PSD şi PNL; dacă s-a erodat suficient, se poate lupta). Strategia ar avea şanse de succes mai ales dacă ar exista un vt uninominal pur.

Problema va fi la numirea guvernului, atunci când Băsescu va folosi din nou textul că alianţa nu este înregistrată. Totuşi, este destul de greu de crezut că PD-L nu se va eroda suficient pentru a fi depăşit de măcar unul dintre celelalte două partide (în principiu, de PSD) - depinde foarte mult şi ce greşeli va face opoziţia în aceşti ani.

În concluzie, ASL e bună numai pentru PSD în acest moment. Dacă se va lua o decizie înainte de 2012, aceasta va fi prematură. Totuşi, cred că e mai bine pentru liberali să se gândească la alternative.

Poezia de mai jos a fost primită pe mail. Nu cunosc autorul…

Pe-un picior de plai,
La Izvor, pe Splai,
Iată vin la vale
Pentru confruntare,
Două siluete
Mândre, violete.

Unul e Traian,
Baciul constănțean
(more…)

Zadkiel este arhanghelul libertăţii, bunăvoinţei şi milei; este patronul tuturor celor care iartă. Mai este cunoscut sub numele de Sachiel, Yedekiel, Yadakiel, Tyadkiel sau Hesediel. Tradiţia iudaică îl consideră a fi îngerul milei.

Unele texte susţin că Yadkiel este îngerul nenumit care l-a împiedicat pe Avraam să îşi sacrifice fiul.

Zadkiel este unul dintre purtătorii de steag care îl urmează imediat pe Mihail atunci când acesta intră în luptă.

Zadkiel este asociat culorii violet.

De asemenea, Zadkiel este asociat planetei Jupiter.

Totodată, Zadkiel este patronul zilei de joi (zi a cărei denumire provine tot de la Jupiter).

---

Aşadar, acesta este arhanghelul cu flacăra violet (de fapt, cu raza). Informaţii sunt preluate de pe Wikipedia. Totul e clar ca lumina zilei; arhanghelul e cu flacăra violet şi ţine cu Jupiter şi se manifestă mai ales joia. Jupiter este echivalentul roman al lui Zeus; Zeus e Băsescu şi confruntarea a fost joi. Deci Băsescu a câştigat alegerile fiindcă aşa a vrut Zadkiel.

---

Cercetări ulterioare au arătat că în limba română, numele arhanghelului este Zedechiel.

La alegerile din 17 ianuarie 2010 am avut cam aşa:

1. Radu Stroe (PNL):  7625 (70.16%)
2. Honorius Prigoană (PD-L): 3242 (29.83%)
Total: 10867

În 2008, am avut cam aşa:
1. Gheorghe Groza (PD-L): 4828 (33.97%)
2. Mihaela Anton (PSD + PC): 4182 (29.42%)
3. Bogdan Olteanu (PNL): 3793 (26.68%)
Alţii: 1409 (9.91%)
Total: 14212

Putem spune cu siguranţă că PD-L a pierdut peste 4% în acest sector. Nu putem spune că liberalii au câştigat 45%, dar putem spune că nu au cedat voturile PSD. PD-L nu a reuşit să adune voturi nici de la PSD şi nici de la celalalte partide care în primul tur au obţinut împreună aproape 10%.

Cum prezenţa la vot a fost mai mică (aproape 3500 de votanţi nu au mai venit, nu este OK compararea cifrelor absolute (număr de voturi). Totuşi, de data aceasta, PD-L a pierdut şi a pierdut rău de tot (cam la fel cum a pierdut Geoană în faţa lui Băsescu la primăria Capitalei).

Şi acum, un fapt interesant: Oare mai există vreun parlamentar care să poată susţine că a obţinut peste 70% dintre voturile din colegiul său?

Dacian Cioloş a trecut cu brio de audierea din comisia parlamentului european. Este fără îndoială a victorie, dar a cui este victoria?

Este cu siguranţă o victorie personală a viitorului comisar european. De asemenea, putem spune că este o victorie a României. Am mai putea spune că este o victorie a celor care l-au propus şi susţinut (Băsescu şi PD-L).

Probabil că mulţi vor spune acum că este o victorie a tuturor românilor, ceea ce nu este cazul. Nu poate fi o victorie a cuiva dacă acel cineva nu a participat la obţinerea acesteia. De exemplu, nu poate fi o victorie a mea, fiindcă eu am luat la mişto desemnarea lui Cioloş. Nu ar trebui să se facă părtaşe la victorie nici partidele şi susţinătorii partidelor care “au băgat strâmbe” spunând că este o greşeală trimiterea unei singure propuneri şi încăpăţânarea cu agricultura. De asemenea, presa nu ar trebui să îşi aroge niciun merit fiindcă Cioloş a găsit puţini susţinători în zona respectivă.

Cu siguranţă este o victorie; ba chiar una frumoasă. Nu este însă o victorie a tuturor românilor. Unii au fost puşi “cu botul pe labe”.

Să urăm mult succes viitorului comisar şi să sperăm că va reprezenta România cu cinste (a început excelent, nu?). Aş vrea să atrag atenţia asupra unui aspect “minor”: Cioloş va reprezenta în Comisia Europeană România, nu interesele României.

Hai să batem PD-L cu armele lui…

Ia să facem o alianţă politică PSD - PNL (deja văd că se poartă discuţii), înregistrată peste tot pe unde trebe, să votăm o lege cu un vot uninominal pur aşa cum vrea domnul Băsescu şi apoi să vedem în câte colegii candidatul PD-L este în stare să repete figura lui Băsescu şi să bată candidatul comun al liberalilor şi social-democraţilor, mai ales după o guvernare grea.

Vom avea un parlament în care cei de la PD-L vor avea cel mult 10% dintre locuri, alianţa politică se va rupe, dar fiecare partid va avea mai mult decât PD-L. Vor mai exista şi nişte parlamentari UDMR şi cam atât.

Nu îmi place această alianţă contra naturii şi nu voi vota în colegiul meu vreun pesedist, dar de-abia aştept să văd cum democrat-liberalii vor descoperi avantajele proporţionalităţii.

Dacă opoziţia se aliază, probabil votul uninominal pur nu ar trece de Parlament decât dacă sunt convinşi cei de la UDMR. Cu toate acestea, există şansa ca votul de acest tip să intre în discuţie şi să fie specificat explicit în Constituţie deoarece aceasta trebuie oricum modificată.