Blog de “analist politic”

Ne apropiem de sfârșitul lunii august și BNR nu a tipărit încă nicio bancnotă în acest an (cel puțin nu a văzut nimeni bancnote tipărite în 2010). Există monede de 1 ban, 5 bani și 1o bani bătute în 2010, dar nu și  monede de 50 de bani (așteptăm setul de monetărie care ar trebui să includă și această monedă). Având în vedere faptul că numerarul aflat în circulație crește (la 1 iulie 2010 existau 26,103 miliarde de lei în circulație, în creștere cu 7.8% față de 1 iulie 2009 și cu 2.2% față de 1 iunie 2010) înseamnă că BNR lansează pe piață bancnote tipărite în anii precedenți. Într-adevăr, am văzut în acest an numeroase bancnote nou-nouțe tipărite în 2007 sau 2008.

BNR obișnuiește să lanseze bancnote noi pe data de 1 decembrie (bancnota de 200 de lei a fost lansată pe 1 decembrie 2006, iar cea de 10 lei a fost înlocuită pe 1 decembrie 2008). Consider că sunt șanse destul de mari ca pe 1 decembrie 2010 să se întâmple ceva…

Apocalipsa anunţată de televiziuni şi anumiţi “analişti” nu a venit. Euro nu a ajuns la 6 – 7 lei, ba chiar pare să se stabilizeze. În zilele trecute, vedeam titlul de genul:

• Breaking news: pragul psihologic de 4.3 lei a fost depăşit;
• Nou maxim istoric: 4,3257 lei pentru un euro;
• A fost depăşit şi pragul psihologic de 4.35 lei;
• Ne apropiem de pragul de 4.4 lei;
• Un nou maxim istoric în fiecare zi.

Bineînţeles, exemplele pot continua… Acum euro a coborât sub pragul psihologic de 4.35 lei şi se învârte în jurul pragului psihologic de 4.3 lei. Nimeni nu zice nimic! Şi, dacă va zice, probabil va fi invocată o intervenţie BNR…

Mi-am dat seama că, de fapt, în ciuda afirmațiilor actualului premier, Tăriceanu aproape ne-a salvat. Dacă nu era el, acum nu am mai fi avut nicio șansă să evităm falimentul național.

Premierul liberal a dat “cadouri” pentru bugetari şi pensionari. În compensaţie, a primit 18% dintre voturi – faţă de 12% – 13% cât ar fi luat PNL-ul singur. De asemenea, PSD a primit vreo 33% fiindcă l-a şantajat pe Tăriceanu. Şi lor ar trebui să le fim la fel de recunoscători. Din păcate, recompensa a fost pierdută ulterior prin transferuri la independenţi sau la PD-L. Dar asta este o altă discuţie…

Să vedem ce s-ar fi întâmplat dacă Tăriceanu nu ar fi dat bani la bugetari şi pensionari (pentru consistenţa discursului ne referim doar la cadourile din 2007 şi 2008, nu şi la cele din 2005 şi 2006; de exemplu, cota unică nu intră în calcul, da?). Păi deficitul lui Tăriceanu ar fi fost mai mic! Cât de mic? Discutabil! Totuși, nu cred că cineva și/ar fi imaginat că banii respectivi ar fi rămas necheltuiți. Dacă UE ne-a lăsat să avem deficit, atunci, dacă nu dăm banii la oameni, atunci ce să facem cu ei? Îi dăm la BNR? Nah… Mai bine îi investim, nu? Multe borduri ar fi fost schimbate în țara asta?

Așadar, deficitul ar fi fost poate ceva mai mic, dar în loc să se ducă pe pensii și salarii s-ar fi dus la investiții (clientele politică). Ce s-ar fi făcut acum Boc dacă din cauza crizei (și a grelei moșteniri datorate faptului că Tăriceanu nu s-ar fi gândit la cetățeanul de rând și a preferat să își umfle buzunarele proprii și ale alor săi) ar fi trebuit să taie nu de la bugetari și pensionari, ci de la clientela politică. Ați văzut ce tare s-au supărat când li s-a spus că, poate, ar fi trebuit să taie și de-acolo un pic, nu? Am fi fost distruşi! Faliment – kaput!

Cum s-ar fi dus Boc la ministere și ar fi zis că trebuie tăiate toate investițiile? S-ar fi dus, dar i s-ar fi râs în nas! Ca urmare, eu cred că Boc (și noi toți alături de el), ar trebui să îi fie recunoscător lui Tăriceanu pentru ceea ce a făcut pentru patrie.

(Acest articol este un pamflet și trebuie tratat ca atare. Cu toate acestea, consider că argumentația este mult mai solidă decât cea a actualilor guvernanți.)

Astăzi guvernatorul BNR a spus o chestie care trebuia spusă de mult, dar pe care niciun politician nu a avut curajul să o spună. A început lejer, cu textul standard al multora: nu poţi să păstrezi 6 milioane de asistaţi sociali cu 3 milioane de lucrători în sectorul neguvernamental şi cu un milion de bugetari. Am mai auzit, ştim, nu putea face nimic că şi ei e oameni.

Isărescu a împins lucrurile mai departe şi a semnalat un alt aspect: nu poţi să vorbeşti permanent despre situaţia pensionarilor, când salariul mediu pe o familie de om care munceşte este mai mic decât pensia medie din România. Mi-ar plăcea să digere un pic demagogii chestia asta…

Emil Boc are acum şansa de a părăsi guvernarea pe uşa din faţă. Dacă FMI impune mărirea unor taxe, premierul ar putea recunoaşte că a eşuat şi şi-ar prezenta demisia “de onoare”; în fruntea guvernului ar putea veni expertul de la BNR  – Croitoru (de exemplu). Poate îl conving chiar pe Isărescu, nu?

Acesta ar explica poporului că e nevoie de taxe şi de concedieri. Ar fi un guvern “de sacrificiu”, dar poate nu ar afecta PD-L foarte mult. Dacă PD-L se va încăpăţâna să păstreze prim planul guvernării, se va apropia din ce în ce mai mult de soarta PNŢCD. Ar trebui să ne aducem aminte că, în 1998, CDR şi Emil Constantinescu stăteau binişor în sondaje (faţă de dezastrul de la alegerile din 2000).

Nu cred că se va întâmpla aşa; spun doar că s-ar putea întâmpla dacă unele lucruri ar fi aşa cum nu sunt…

Deși au trecut deja patru luni de la începutul anului, BNR nu a tipărit în 2010 nicio bancnotă. Oare ne pregătește ceva?

În 2008, până în decembrie, nu tipărise nicio bancnotă de 10 lei. La 1 decembrie au lansat o nouă bancnotă simplificată (costuri de tipărire mai mici).

În 2009 au fost tipărite bancnote de 1, 10, 50 și 200 de lei (posibil să se fi tipărit și bancnote de 5 și 100 de lei, dar eu nu am văzut niciuna).

Deocamdată nu am găsit nicio bancnotă tipărită în 2010, deși începând din ianuarie au apărut monede de 1, 5 și 10 bani bătute în 2010. Nu am văzut deocamdată nici monede de 50 de bani bătute în 2010, dar aceasta nu este o surpriză prea mare (în 2007 nu au fost bătute monede de 50 de bani, iar în 2008 au fost bătute doar spre sfârșitul anului).

Câteva explicații pentru netipărirea de bancnote în 2010 ar fi:

• există suficiente bancnote în circulație, numerarul în circulație este în scădere și nu este nevoie de tipărirea de bancnote noi ( nu mă satisface această variantă fiindcă tot ar trebui să apară câteva bancnote noi);
• se pregătește reducerea costurilor de producție și la bancnotele de 50, 100, 200 și 500 de lei (totuși, ar trebui să fie tipărite bancnote de 1, 5 și 10 lei);
• se pregătește introducerea unei bancnote de 20 de lei (sau 1000 de lei – puțin probabil; eventual și a uneia de 2 lei) și imprimeria este ocupată cu tipărirea unor astfel de bancnote (nu e OK explicația fiindcă și în 2006 a fost introdusă bancnota de 200 de lei, dat s-au tipărit bancnote de 1, 5, 10, 50 și 100 de lei;
• se pregătește eliminarea bancnotei de 1 leu și înlocuirea sa cu o monedă (poate și o monedă de 2 lei) și monetăria bate astfel de monede (nu explică netipărirea bancnotelor);
• se schimbă toate bancnotele (puțin probabil);
• vom avea o nouă denominare (și mai puțin probabil; trebuie anunțată cu mult timp înainte);
• trecem unilateral la euro (a fost doar o glumă de 1 aprilie pe care am lansat-o anul trecut și pe care au luat-o în serios surprinzător de mulți).

Este posibil să avem și combinații ale explicațiilor de mai sus. Totuși, niciuna nu rezolvă misterul…

Ce credeți? Oare de ce nu tipărește BNR bancnote în 2010?

După Olteanu la BNR, urmează Meleşcanu la CCR?

Se dă una bucată informaţie pe surse că Meleşcanu ar pleca din PNL ca să ajungă şef la Curtea Constituţională.

Se mai dă una bucată articol din Constituţie:

ARTICOLUL 143
Judecătorii Curţii Constituţionale trebuie să aibă pregătire juridică superioară, înaltă competenţă profesională şi o vechime de cel puţin 18 ani în activitatea juridică sau în învăţământul juridic superior. 

Cum se pot împăca cele două? Probabil aşa cum se spune aici:

În afară de activitatea diplomatică şi politică, Teodor Meleşcanu a desfăşurat şi o activitate didactică. El predă ca profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti, Catedra de relaţii internaţionale, fiind titular al cursurilor “Drept internaţional public”, “Securitate europeană” şi “Principiile şi practica diplomaţiei”. De asemenea, predă cursul “Teoria şi practica negocierilor internaţionale” la cursurile de masterat ale Facultăţii de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti şi cursul “Drept internaţional public” la cursurile de masterat ale Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti.

O fi asta învăţământ juridic (cursuri de drept internaţional care nu nici măcar nu sunt la Facultatea de Drept)? Se strâng 18 ani?

Dacă se vrea asta, atunci vom avea la CCR un Meleşcanu care se pricepe cam cât Olteanu la BNR. Părerea mea…

Guvernatorul BNR Mugur Isărescu va fi decorat astăzi cu Ordinul Steaua României în grad de Colan. Deşi 68 de cetăţeni străini au primit acest grad, Isărescu este al doilea român care primeşte această distincţie şi primul care o primeşte în timpul vieţii. Singurul român care a mai fost decorat cu Ordinul Steaua României în grad de Colan a fost patriarhul Teoctist, dar distincţia a fost acordată post-mortem. Aşadar, Isărescu a devenit cel mai “tare” român…

Tot astăzi for fi decoraţi cu Steaua României membrii Consiliului de administraţie al BNR din perioada 2004 – 2009: Silviu Cerna va primi gradul de Mare Ofiţer, Virgiliu Stoenescu gradul de Comandor, Florin Georgescu gradul de Ofiţer, iar Eugen Dijmărescu, Maria Ene, Valentin Lazea, Agnes Nagy, Napoleon Pop şi Cristian Popa gradul de Cavaler.

În listă apare şi Lucian Croitoru şi nu oricum, ci cu gradul de Mare Ofiţer. Nu a fost el în consiliul de administraţie al BNR, dar a încercat să facă un guvern şi trebuie recompensat pentru acest lucru.

Croitoru de la educaţie nu e Croitoru care fusese desemnat ca premier. Unul e Cătălin, celălalt e Lucian. Bag sama că Lucian e mai breaz. Trebuia să fie la finanţe, dar n-a avut chef. Bine s-a gândit! V-am zis că e mai breaz, da?

Am scris acest mesaj fiindcă deja am fost întrebat de două ori cum a ajuns nenea ăla de la BNR la educație.

Cred că majoritatea românilor ar considera că, în acest moment, Mugur Isărescu ar fi cea mai bună soluţie pentru funcţia de premier. Mulţi cred că Isărescu ar trebui să îşi sacrifice liniştea relativă de la BNR pentru a salva poporul român.

Dacă aş fi în locul lui Isărescu, aş spune poporului român să îşi pună pofta în cui (a spus și el, dar mai voalat). El a mai vrut să se “sacrifice” în 2000 şi a primit 10% dintre voturi după ce a pus bazele salvării României, inițiind negocierile de aderare la UE. De asemenea, a luat măsurile necesare pentru creșterea economică care a urmat după mandatul său.

În acest condiții, după ce ne-a salvat şi noi l-am recompensat cu 10% din sufragii, oare cum ar putea fi convins să ne salveze din nou?