Blog de “analist politic”

În perioada post-comunistă la Palatul Cotroceni s-au aflat Ion, Emil, din nou același Ion și apoi Traian, iar la Palatul Victoria s-au aflat Petre, Theodor, Nicolae, Victor, Radu, Mugur, Adrian, Călin și apoi Emil.

Interimar, la Cotroceni s-a mai aflat și Nicolae, același care a fost și la Palatul Victoria.

Tot interimar, la Palatul Victoria au fost Gavril, Alexandru și Eugen.

Observăm că am avut doar doi conducători importanți care au același prenume: Emil.

Dacă includem și președinții camerelor avem la Senat: Alexandru (nu cel care a fost interimar la Palatul Victoria), Oliviu, Petre (cel care a fost și la Palatul Victoria), Mircea, Nicolae (cel care a fost interimar la Cotroceni și cu drepturi depline la Palatul Victoria), Ilie și un alt Mircea. Interimar, a fost și Doru. La Camera Deputaților îi avem pe Dan, Adrian (cel care a fost și la Palatul Victoria), Ion (nu cel care a fost la Cotroceni), Valer, din nou același Adrian, Bogdan și Roberta.

N-avem niciun Gheorghe și niciun Vasile (este unul, dar la numele de familie).

În mod normal actualul guvern ar trebui lăsat să ia măsurile drastice pe care le-a promis şi apoi ar trebui să plece sau să fie dat afară. Nu este în regulă ca la conducerea ţării să fie nişte indivizi faţă de care populaţia este ostilă.

Se poate spune că am fost conduşi de Tăriceanu cu 20%; atunci populaţia se uita la spectacol şi nu era întărâtată împotriva guvernului aşa cum va fi acum. Paralela trebuie făcută cu guvernarea din perioada 1997 – 2000 când guvernanţii au plătit cu (aproape) dispariţia de pe scena politică.

PD-L trebuie să înţeleagă că poporul va dori acum doar răzbunare. Aceasta poate veni acum prin sacrificarea lui Boc sau va veni în 2012. Ştiu că pornesc de la premiza că Boc nu va reuşi să rezolve problemele. Deşi cunosc mulţi susţinători ai premierului şi găsesc circumstanţe atenuante pentru activitatea sa (proastă), chiar nu cred că e în stare.

Dacă Boc va pleca singur sau la presiunea străzii, ar putea veni un guvern (condus de Croitoru?) care ar porni de la dezastru aşa cum a pornit Isărescu în 1999. Dacă porneşte acum, ar putea avea o şansă. Dacă porneşte doar la sfârşitul lui 2011, soarta PD-L este discutabilă. Guvernul nou trebuie să pornească după dezastru, adică după luarea măsurilor impuse. Dacă Boc pleacă acum, nu e bine!

Continuând paralela am putea avea:

• Emil Boc = Victor Ciorbea II
• Liviu Negoiţă = Radu Vasile II
• Lucian Croitoru = Mugur Isărescu II
• PD-L = CDR II

PNL vrea acum un guvern condus de un economist independent. Singurele persoane care îmi vin în minte şi se potrivesc descrierii sunt Lucian Croitoru, Mugur Isărescu şi Mihai Tănăsescu.

Isărescu nu vrea, Tănăsescu e fost PSD-ist (ar trebui să fie duşmanul de moarte al liberalilor), iar cu Croitoru au avut o şansă, dar nu au profitat de ea (au circumstanţe atenuante – sperau că Băsescu va pierde).

PNL nu se prea descurcă. A fost un an de guvernare dezastruoasă PD-L / PSD și liberalii nu au crescut mai deloc. Acum avem o guvernare dezastruoasă PD-L (partid pe care liberalii vor să îl distrugă) și liberalii nu cresc nici acum. Dacă va exista un premier pe gustul liberalilor, liberalii ar cam trebui să îl voteze; așadar, vor fi responsabili pentru guvernarea dezastruoasă care va urma.

Emil Boc are acum şansa de a părăsi guvernarea pe uşa din faţă. Dacă FMI impune mărirea unor taxe, premierul ar putea recunoaşte că a eşuat şi şi-ar prezenta demisia “de onoare”; în fruntea guvernului ar putea veni expertul de la BNR  – Croitoru (de exemplu). Poate îl conving chiar pe Isărescu, nu?

Acesta ar explica poporului că e nevoie de taxe şi de concedieri. Ar fi un guvern “de sacrificiu”, dar poate nu ar afecta PD-L foarte mult. Dacă PD-L se va încăpăţâna să păstreze prim planul guvernării, se va apropia din ce în ce mai mult de soarta PNŢCD. Ar trebui să ne aducem aminte că, în 1998, CDR şi Emil Constantinescu stăteau binişor în sondaje (faţă de dezastrul de la alegerile din 2000).

Nu cred că se va întâmpla aşa; spun doar că s-ar putea întâmpla dacă unele lucruri ar fi aşa cum nu sunt…

Oare dacă tragedia poloneză ar fi fost românească, cât am fi regretat persoanele dispărute?

(mai mult…)

Guvernatorul BNR Mugur Isărescu va fi decorat astăzi cu Ordinul Steaua României în grad de Colan. Deşi 68 de cetăţeni străini au primit acest grad, Isărescu este al doilea român care primeşte această distincţie şi primul care o primeşte în timpul vieţii. Singurul român care a mai fost decorat cu Ordinul Steaua României în grad de Colan a fost patriarhul Teoctist, dar distincţia a fost acordată post-mortem. Aşadar, Isărescu a devenit cel mai “tare” român…

Tot astăzi for fi decoraţi cu Steaua României membrii Consiliului de administraţie al BNR din perioada 2004 – 2009: Silviu Cerna va primi gradul de Mare Ofiţer, Virgiliu Stoenescu gradul de Comandor, Florin Georgescu gradul de Ofiţer, iar Eugen Dijmărescu, Maria Ene, Valentin Lazea, Agnes Nagy, Napoleon Pop şi Cristian Popa gradul de Cavaler.

În listă apare şi Lucian Croitoru şi nu oricum, ci cu gradul de Mare Ofiţer. Nu a fost el în consiliul de administraţie al BNR, dar a încercat să facă un guvern şi trebuie recompensat pentru acest lucru.

Cred că majoritatea românilor ar considera că, în acest moment, Mugur Isărescu ar fi cea mai bună soluţie pentru funcţia de premier. Mulţi cred că Isărescu ar trebui să îşi sacrifice liniştea relativă de la BNR pentru a salva poporul român.

Dacă aş fi în locul lui Isărescu, aş spune poporului român să îşi pună pofta în cui (a spus și el, dar mai voalat). El a mai vrut să se “sacrifice” în 2000 şi a primit 10% dintre voturi după ce a pus bazele salvării României, inițiind negocierile de aderare la UE. De asemenea, a luat măsurile necesare pentru creșterea economică care a urmat după mandatul său.

În acest condiții, după ce ne-a salvat şi noi l-am recompensat cu 10% din sufragii, oare cum ar putea fi convins să ne salveze din nou?

Inspirat de aici, am început să fac scenarii despre viitorul guvern. Să vedem câteva presupuneri pe care le-am putea lua de bune:

• viitorul guvern se va forma în jurul PD-L;
• PD-L nu va putea forma singur guvernul;
• UDMR ar accepta aproape orice formulă de guvernare;
• liberalii ar putea intra în guvern doar dacă acesta nu este condus de unul dintre greii PD-L;
• PSD nu va face parte din viitorul guvern.

Ordinea nu este întâmplătoare; prima presupunere are, în opinia mea, cea mai mare şansă de a fi adevărate şi şansele scad spre finalul listei (scăderea nu este foarte mare).

Drumul spre o nouă majoritate este aproape de final. Mai e nevoie de o mână parlamentari. Aşadar, un guvern susţinut de PD-L şi UDMR ar fi posibil; pentru asigurarea succesului, ar fi nevoie de un premier cu greutate, iar Isărescu ar putea fi convins.

Totuşi, majoritatea ar fi firavă, legile organice ar trece cam greu; e mai bine dacă sunt cooptaţi liberalii sau o parte din ei. Totuşi, nu cred că PNL ar accepta ca guvernul să fie condus de unul dintre membrii de marcă ai PD-L. Aşadar, nu îi văd în fruntea guvernului pe Berceanu, Blaga sau Videanu. Nici Pogea nu cred că are ce căuta… Nici Udrea Negoiţă ar putea fi acceptabil; chiar şi Boc. Un independent ar părea mai acceptabil sau chiar un liberal apropiat de PD-L (cum ar fi Dăianu). Speculaţiile cu Tăriceanu cred că sunt exagerate…

Cât despre PSD… Unii cred că ar vrea să participe la o mare împăcare, dar nu cred că vor fi acceptaţi.

Stolojan a avut şansa de a fi premier din nou, dar a renunţat la oportunitatea respectivă.

Isărescu ar fi primit cu braţele deschise dacă ar dori să fie din nou premier, dar se pare că nu vrea.

Acum unii au fantezii cu Tăriceanu premier pentru a doua oară. Posibilitatea există, dar e minusculă.

Boc este încă premier (demis), deci chiar dacă el ar fi desemnat până la urmă şi ar trece de Parlament, nu cred că se va număra că este a doua oară.

Ceilalţi premieri ai României postcomuniste (Roman, Văcăroiu, Ciorbea, Vasile, Năstase) nu cred că au şansa să mai fie băgaţi în seamă vreodată.

Pe cei interimari prefer să nu îi enumăr, totuşi…

Primul politician important pe care l-am întâlnit a fost Mircea Geoană. Pe vremea aceea era diplomat. Întâlnirea a avut loc la Washington. Era un domn simpatic. Mi-a plăcut de el. Nu era important atunci, dar este acuma… Mi-a dat o minge de cauciuc antistres – nu o găsesc…

Al doilea a fost Gheorghe Funar. Întâlnirea a avut loc la primăria din Cluj. Nu este el important acum, dar era atunci… Nu mi-a plăcut de el. Mi-a dat ceva cărţi şi ceva diplome…

Al treilea a fost Mugur Isărescu; era prim ministru atunci. Întâlnirea a avut loc la Palatul Victoria. Eram eu tânăr atunci, dar Isărescu mi-a dat impresia că poate salva România (şi mi-a arătat că trebuie să o salveze de români). Mi-a dat o brichetă, un pix şi ceva informaţii despre UE (oficial, am fost consultat dacă e bine să vrem să intrăm în Uniunea Europeană – pe vremea aia nu ştiam ce e aia).

Al patrulea a fost Emil Boc; pe vremea aceea era membru de rând al PD (poate era prin conducerea PD Cluj şi poate şi vicepreşedinte la nivel naţional, dar lumea nu prea auzise de el). Aducea lăzi de bere la ceva chefuri organizate în sediul PD… Era simpatic; niciodată nu mi-a dat impresia că ar putea fi luat în serios. Mi-a dat… bere!