Blog de “analist politic”

Guvernatorul BNR Mugur Isărescu va fi decorat astăzi cu Ordinul Steaua României în grad de Colan. Deşi 68 de cetăţeni străini au primit acest grad, Isărescu este al doilea român care primeşte această distincţie şi primul care o primeşte în timpul vieţii. Singurul român care a mai fost decorat cu Ordinul Steaua României în grad de Colan a fost patriarhul Teoctist, dar distincţia a fost acordată post-mortem. Aşadar, Isărescu a devenit cel mai “tare” român…

Tot astăzi for fi decoraţi cu Steaua României membrii Consiliului de administraţie al BNR din perioada 2004 - 2009: Silviu Cerna va primi gradul de Mare Ofiţer, Virgiliu Stoenescu gradul de Comandor, Florin Georgescu gradul de Ofiţer, iar Eugen Dijmărescu, Maria Ene, Valentin Lazea, Agnes Nagy, Napoleon Pop şi Cristian Popa gradul de Cavaler.

În listă apare şi Lucian Croitoru şi nu oricum, ci cu gradul de Mare Ofiţer. Nu a fost el în consiliul de administraţie al BNR, dar a încercat să facă un guvern şi trebuie recompensat pentru acest lucru.

Cred că majoritatea românilor ar considera că, în acest moment, Mugur Isărescu ar fi cea mai bună soluţie pentru funcţia de premier. Mulţi cred că Isărescu ar trebui să îşi sacrifice liniştea relativă de la BNR pentru a salva poporul român.

Dacă aş fi în locul lui Isărescu, aş spune poporului român să îşi pună pofta în cui (a spus și el, dar mai voalat). El a mai vrut să se “sacrifice” în 2000 şi a primit 10% dintre voturi după ce a pus bazele salvării României, inițiind negocierile de aderare la UE. De asemenea, a luat măsurile necesare pentru creșterea economică care a urmat după mandatul său.

În acest condiții, după ce ne-a salvat şi noi l-am recompensat cu 10% din sufragii, oare cum ar putea fi convins să ne salveze din nou?

Inspirat de aici, am început să fac scenarii despre viitorul guvern. Să vedem câteva presupuneri pe care le-am putea lua de bune:

• viitorul guvern se va forma în jurul PD-L;
• PD-L nu va putea forma singur guvernul;
• UDMR ar accepta aproape orice formulă de guvernare;
• liberalii ar putea intra în guvern doar dacă acesta nu este condus de unul dintre greii PD-L;
• PSD nu va face parte din viitorul guvern.

Ordinea nu este întâmplătoare; prima presupunere are, în opinia mea, cea mai mare şansă de a fi adevărate şi şansele scad spre finalul listei (scăderea nu este foarte mare).

Drumul spre o nouă majoritate este aproape de final. Mai e nevoie de o mână parlamentari. Aşadar, un guvern susţinut de PD-L şi UDMR ar fi posibil; pentru asigurarea succesului, ar fi nevoie de un premier cu greutate, iar Isărescu ar putea fi convins.

Totuşi, majoritatea ar fi firavă, legile organice ar trece cam greu; e mai bine dacă sunt cooptaţi liberalii sau o parte din ei. Totuşi, nu cred că PNL ar accepta ca guvernul să fie condus de unul dintre membrii de marcă ai PD-L. Aşadar, nu îi văd în fruntea guvernului pe Berceanu, Blaga sau Videanu. Nici Pogea nu cred că are ce căuta… Nici Udrea Negoiţă ar putea fi acceptabil; chiar şi Boc. Un independent ar părea mai acceptabil sau chiar un liberal apropiat de PD-L (cum ar fi Dăianu). Speculaţiile cu Tăriceanu cred că sunt exagerate…

Cât despre PSD… Unii cred că ar vrea să participe la o mare împăcare, dar nu cred că vor fi acceptaţi.

Stolojan a avut şansa de a fi premier din nou, dar a renunţat la oportunitatea respectivă.

Isărescu ar fi primit cu braţele deschise dacă ar dori să fie din nou premier, dar se pare că nu vrea.

Acum unii au fantezii cu Tăriceanu premier pentru a doua oară. Posibilitatea există, dar e minusculă.

Boc este încă premier (demis), deci chiar dacă el ar fi desemnat până la urmă şi ar trece de Parlament, nu cred că se va număra că este a doua oară.

Ceilalţi premieri ai României postcomuniste (Roman, Văcăroiu, Ciorbea, Vasile, Năstase) nu cred că au şansa să mai fie băgaţi în seamă vreodată.

Pe cei interimari prefer să nu îi enumăr, totuşi…

Primul politician important pe care l-am întâlnit a fost Mircea Geoană. Pe vremea aceea era diplomat. Întâlnirea a avut loc la Washington. Era un domn simpatic. Mi-a plăcut de el. Nu era important atunci, dar este acuma… Mi-a dat o minge de cauciuc antistres - nu o găsesc…

Al doilea a fost Gheorghe Funar. Întâlnirea a avut loc la primăria din Cluj. Nu este el important acum, dar era atunci… Nu mi-a plăcut de el. Mi-a dat ceva cărţi şi ceva diplome…

Al treilea a fost Mugur Isărescu; era prim ministru atunci. Întâlnirea a avut loc la Palatul Victoria. Eram eu tânăr atunci, dar Isărescu mi-a dat impresia că poate salva România (şi mi-a arătat că trebuie să o salveze de români). Mi-a dat o brichetă, un pix şi ceva informaţii despre UE (oficial, am fost consultat dacă e bine să vrem să intrăm în Uniunea Europeană - pe vremea aia nu ştiam ce e aia).

Al patrulea a fost Emil Boc; pe vremea aceea era membru de rând al PD (poate era prin conducerea PD Cluj şi poate şi vicepreşedinte la nivel naţional, dar lumea nu prea auzise de el). Aducea lăzi de bere la ceva chefuri organizate în sediul PD… Era simpatic; niciodată nu mi-a dat impresia că ar putea fi luat în serios. Mi-a dat… bere!

Am auzit de-aici de un zvon potrivit căruia, în cazul în care Croitoru nu reuşeşte să trecă de votul Parlamentului, Traian Băsescu îl va desemna pe Mugur Isărescu pentru funcţia de prim ministru.

O astfel de desemnare ar pune în dificultate opoziţia (sau noua majoritate cum îi spun alţii) pentru că nu prea mai poţi să spui că nu ştii cine e nenea ăsta, că tu ai unul care e mai bun etc.

Ar fi două probleme şi pentru Băsescu:
1. A afirmat că Isărescu nu poate fi luat de la BNR acum. (Dar dacă altfel nu se poate, trebuie să salvăm cumva ţara!)
2. A afirmat că viitorul premier desemnat nu va mai fi independent. (Poate face o nouă “concesie” adversarilor?)

Cu toate acestea, mutarea ar fi benefică. În primul rând, am avea un guvern. Chiar dacă Geoană şi Antonescu s-ar opune (deşi cred că acest lucru le-ar fi fatal la alegeri), UDMR cred că “va asculta vocea raţiunii”, minorităţile sunt destul de uşor de convins şi nu mai este nevoie decât de o mână de “trădători”.

Croitoru spune că Băsescu i-a propus să fie prim-ministru şi la sfârşitul anului 2008. Fie a refuzat, fie Băsescu nu a reuşit să îl impună. La câte se ştie despre Băsescu, prima variantă este mult mai probabilă.

Mă mir că nu se prea întreabă nimeni care este motivul pentru care Croitoru nu a acceptat atunci să fie prim-ministru, dar acceptă acum. Atunci era vorba de un guvern PD-L + PSD; acum vrea să formeze un guvern la care se adaugă PNL şi UDMR.

În afară de mintea românului cea de pe urmă, putem căute diverse motive pentru care s-a răzgândit. Unul interesant ar putea fi acela că ştie că PSD şi PNL nu vor dori să facă parte din guvern şi speră să treacă prin Parlament un guvern minoritar din care să lipsească PSD.

Un alt motiv interesant ar fi acela că ştie că guvernul său nu va trece şi poate a acceptat desemnarea pentru a-şi plăti vreo datorie, pentru a-i face pe alţii să îi fie dator sau, pur şi simplu, fiindcă i-a zis cineva că aşa e bine (Isărescu? Băsescu?).

Ar fi frumos din partea primului ministru desemnat să ne spună de ce nu a vrut în 2008 să fie premier şi acum vrea!

E frumos să fii desemnat pentru a forma un guvern! Ai ajuns în sfârşit în centrul atenţiei (dacă chiar ai vrut asta)!

Dar ce te faci când vezi că majoritatea celor care trebuie să îţi acorde încrederea îl preferă pe un nene care are “referinţe” net inferioare.

Ce te faci când eşti independent, dar lumea te priveşte ca fiind omul lui Isărescu? Sau ca fiind omul lui Băsescu? Ce te faci când te vezi scos la înaintare cu şanse destul de mici de succes pentru a face jocurile politice ale cuiva?

Ce te faci când ştii că eşti chemat să scoţi ţara din impas, dar cei care ar trebui să te ajute să faci asta nu au de gând să discute cu tine?

Ce te faci atunci când ştii că cel care te-a propus, de fapt l-ar cam vrea pe nenea ăla care a fost înaintea ta şi tu ai fost desemnat numai fiindcă strategia sa s-a schimbat?

Ce te faci când ştii că se vor face preiuni asupra ta pentru ca anumiţi domni să fie numiţi în anumite funcţii deşi tu susţii că vei avea un cuvânt greu de spus?

Ce te faci?! Suporţi şi mergi mai departe! Speri să îi convingi pe cei de la UDMR şi pe câţiva de la PSD sau de la PNL şi încerci să încropeşti un guvern ştiind că jumătate din Parlament îţi va fi ostilă după aceea! Asta faci fiindcă asta este politica românească şi tu ai fost convins să intrii în horă. Dacă nu faci asta, înseamnă că mai bine stăteai acasă.

Ca fapt divers şi fără legătură directă cu Croitoru, mă întreb cam câţi dintre parlamentarii PSD şi PNL sunt masoni…

Deşi speram că, cumva, Isărescu va ajunge premier, se pare că voi rămâne dezamăgit; va rămâne încă 5 ani la BNR.

În cadrul audierilor, a promis că nu va accepta un post de premier. Dacă o va face, voi fi şi mai dezamăgit.

Ar fi frumos ca Boc să demisioneze şi să fie numit un premier nou pentru a forma un nou guvern (preferabil de tehnocraţi). Dar oare cine ar vrea să fie premier pentru două luni? Stolojan? Isărescu?

Sunt curios cum se va mai prelungi chestiunea… Am avut diverse ultimatumuri şi diverse momente de timp: 10:48, 11:00, 13:00, 14:15, 15:15…

În acest moment PSD trebuie să plece fiindcă aşa au promis. Bine că nu au zis că în 5 minute de la nu ştiu ce!