Blog de “analist politic”

Mi se pare că se poate face o paralelă interesantă între alegerile prezidenţiale de anul trecut şi alegerile de astăzi pentru preşedenţia PSD. Parcă avem astăzi o versiune distorsionată a alegerilor din 22 noiembrie.

În rolul lui Băsescu se află preşedintele în funcţie Mircea Geoană.  A făcut numai prostii, dar vrea să rămână în funcţie şi face manevre “de culise”. Este susţinut de nişte indivizi dubioşi; astfel, rolurile de Videanu, Berceanu, Blaga, Boc şi Udrea sunt preluate de indivizi de teapa lui Vanghelie.

În rolul lui Geoană se află candidatul simpatic şi prostuţ Cristian Diaconescu, cel care este manevrat de toţi şi care ar deveni o marionetă. Toată lumea spune despre el că e OK.

În rolul lui Antonescu intră în scenă Victor Ponta. Este tânărul care doreşte un altfel de PSD. Este susţinut de marele Năstase (care joacă în acest film rolul lui Patriciu).

Rolul lui Oprescu este luat de Miron Mitrea. Nu are nicio şansă, dar are gura mare. Este candidatul antisistem, care vrea anarhie.

Radu Mazăre preia rolul lui Vadim. Vrea să-i împuşte pe toţi.

Din păcate, nu avem George Becali. Poate că Mazăre s-ar potrivi şi în acest rol. Nu avem nici Kelemen Hunor. Poate că rolul minoritarului ar putea fi luat de doamna Dorela Alistar (minoritatea etnică se transformă în altfel de “minoritate”).

Ceilalţi  trei anonimi care se vor preşedinţi ai partidului (Andrei Alexandru, Victor Moraru şi Ioan Domonco), pot prelua oricare dintre rolurile anonimilor de la prezidenţiale. Nu cred că Cernea are “corespondent”.

Pentru a continua paralela, Geoană ar trebui să ajungă în turul doi cu Diaconescu (depăşindu-l puţin), Ponta ar trebui să fie pe locul trei, destul de aproape de Diaconescu şi ar trebui să îl susţină pe acesta în al doilea tur; spre stupoarea tuturor, Geoană ar câştiga finala la limită.

Mai sunt câteva ore până când vom vedea cât de mult se potriveşte scenariul. Dacă Năsatse se bagă iară în seamă şi se trezeşte să candideze până la urmă, mă enervez…

Se pare că lupte pentru şefia PSD se va da între Adrian Năstase şi Mircea Geoană. Se pare că importantă este locaţia (victorie Geoană: Ole!) şi împărţirea delegaţilor.

Aşa cum este frumos, PSD ar trebui să stea în opoziţie. Mult şi bine! Felul în care se petrec şi acum lucrurile arată că există indicii că acest lucru se va putea întâmpla. La urma urmei, de ce să nu rămână în România două partide mari: PD-L şi PNL?

Să revenim la luptă: participă doi foşti preşedinţi ai partidului, doi foşti miniştrii de externe, doi foşti candidaţi la preşedenţie. Unul a fost ambasador, altul premier. Unul a fost preşedintele Camerei Deputaţilor de două ori, celălalt a fost şi candidat la primăria Capitalei. Unul are multe case ş i se spune despre el că e corupt; celălalt e prostănac şi distrus de chestii cromatice de la coada curcubeului.

Niciunul nu a câştigat vreodată vreun scrutin. Năstase a pierdut odată cu Băsescu, Geoană de două ori.

În schemă se mai bagă şi Diaconescu (şi el fost ministru de externe), care a participat şi el odată la alegerile pentru primăria Capitalei obţinând cam un vot din opt, Mitrea care nu a participat niciodată la vreun scrutin, vreo doi anonimi şi nazistul Mazăre.

Aşadar, în fruntea PSD va ajunge un loser! Ce să-i faci dacă învingătorii tăi sunt de tip Vanghelie, Mazăre, Pandele etc.

Am uitat; majoritatea candidaţilor şi-au câştigat “uninominal” un loc în Parlament.

Update:
Năstase s-a retras!

Văd că apare o inflaţie de candidaţi pentru şefia PSD. Geoană a zis că mai vrea odată; Mitrea a zis că şi el vrea; vrea şi Diaconescu să fie pace – cu el în postura de preşedinte; Năstase aproape vrea şi el, nu e prea sigur, dar e din ce în ce mai convins. A mai apărut un nene (Andrei Alexandru) care promite că Oprescu va reveni în PSD dacă ajunge el preşedinte. Astăzi şi Mazăre şi-a dat seama că partidul are nevoie de el.

E frumos să democratizezi partidul, dar până la urmă se ajunge la ridicol; dacă se alege între mulţi, poate rămâne prostănacul… Oricum, Ponta şi Hrebenciuc ne-au liniştit. Ei aşteaptă până tura viitoare; Dragnea nu vrea nici el acuma; grupul de la Cluj nu ştiu ce face…

Dacă nu se întâmplă ceva neprevăzut, atunci viitorul preşedinte PSD va fi ales dintre Mircea Geoană, Miron Mitrea, Cristian Diaconescu şi, probabil, Adrian Năstase.

Primul este prostănacul de serviciu. Singura sa realizare notabilă ca politician a fost înfrângerea lui Ion Iliescu în lupte pentru şefia PSD din 2005. A pierdut confruntarea directă cu Băsescu de două ori (primăria Capitalei în 2004 şi preşedenţia în 2009); prima dată a pierdut rău de tot, a doua oară la limită. A condus partidul 5 ani dintre care primii doi în opoziţie, următorii doi tot în opoziţie, dar susţinând puterea, iar ultimul în mare parte la putere, dar făcâd un fel de opoziţie. Nu prea ar mai avea ce să caute în fruntea partidului. Este preşedinte al Senatului începând din anul 2008.

Al doilea este adversarul de serviciu. În 2004 a fost dat puţin deoparte, în 2009 nu a reuşit să revină şi e cam supărat. Vrea să îl dea jos pe Geoană şi nu îi suportă nici pe mulţi dintre ceilalţi. Se spune că este omul lui Băsescu. Nu are o imagine publică prea bună. Nu văd de ce ar avea vreo şansă la preşedenţia partidului; ar putea fi o ultimă încercare a sa de a se impune înainte de a pleca din PSD. Cred că sunt şanse destul de mari să se retragă.

Al treilea este un nene simpatic, care nu a participat decât la o singură confruntare electorală, fiind învins destul de clar la alegerile pentru primăria Capitalei din 2008. Este adevărat că atunci PSD vroia să nu câştige Blaga şi Oprescu era mai bine poziţionat. Are calităţi apreciate de mulţi, dar îi cam lipseşte incisivitatea celorlalţi. Nu pare să vrea să supere pe nimeni. Dintre cei propuşi, are cea mai bună imagine publică. Dacă PSD îşi dă seama că Geoană trebuie să plece, atunci are şanse destul de mari să ajungă preşedinte al partidului.

Ultimul este coruptul de serviciu. A fost premier din 2000 până în 2004; a mai fost şi preşedinte al Camerei Deputaţilor între 1992 şi 1996, precum şi între 2004 şi 2006. A pierdut în 2004 confruntarea de la prezidenţiale cu Traian Băsescu.  A mai condus partidul cât timp era prim-ministru. Alegerea sa ar fi privită ca o întoarcere în trecut şi nu ar fi benefică pentru imaginea partidului. Nu şi-a anunţat candidatura şi cred că nici nu o va face decât dacă se va asigura că are susţinerea necesară pentru a fi ales fără probleme.

În acest moment se prefigurează o finală Geoană – Diaconescu. Va fi o bătălie între doi diplomaţi. Primul se bucură (spun unii) de susţinerea a 39 de organizaţii. La cât de prostănac este, ar putea chiar crede că este suficient.

Băsescu a câştigat, deci locul lui Boc în fruntea PD-L nu este ameninţat.

Geoană a pierdut, deci locul lui în fruntea PSD este ameninţat. Cine l-ar putea înlocui? Se vorbeşte de Năstase, Mitrea sau Mazăre. Eu aş zice că, mai degrabă, ar fi Dan Nica.

Antonescu a pierdut şi el, deci şi locul lui în fruntea PNL este ameninţat. Pe el cine l-ar putea înlocui? Favoriţi ar fi Tăriceanu şi Orban. L-aş prefera pe primul…

(Acest articol se vrea a fi un răspuns parţial, incomplet şi exagerat la “întrebările” de aici.)

Unul dintre pericolele care îl pasc pe Traian Băsescu este ca în toamnă să se ajungă la turul II. S-ar putea trezi cu o monstruoasă coaliţie împotriva sa, ceea ce l-ar putea face să aibă emoţii (nu văd de ce PSD, PNL şi UDMR ar avea probleme în a-l susţine pe Isărescu, de exemplu; mai ales dacă BNR ar face vreo şmecherie şi euro ar coborî pe la 3.5 lei la toamnă).

Deci, Băsescu nu vrea să aibă un contracandidat serios în tutul II. Cu Becali nu a mers treaba, deci trebuie găsite alte soluţii. Ar fi de dorit o repetare a situaţiei din 2000 când mulţi români, puşi în situaţia de a alege între Vadim şi Iliescu, au ales ce-au ales. Băsescu ar ptea prelua rolul lui Iliescu, dar Becali nu va fi în locul lui Vadim, deci trebuie să găsim un alt “adversar”. Ar fi de preferat ca acest adversar să vină de la PSD pentru ca ambii candidaţi să poarte, cel puţin parţial, povara proastei guvernări din 2009.

La mica înţelegere am putea avea unul dintre următoarele meciuri:

• Băsescu vs. Năstase (rematch prezidenţiale 2004 – nicio problemă pentru Băsescu) ;
• Băsescu vs. Geoană (rematch primarie Bucureşti 2004 – nicio problemă pentru Băsescu) ;
• Băsescu vs. Vanghelie (“reale” şanse pentru primarul din sectorul 5) ;
• Băsescu vs. Mazăre (şanse la fel de mari şi pentru primarul din Constanţa) ;
• Băsescu vs. Mitrea (marginalizatul din PSD ar putea primi o “şansă” la prezidenţiale).

Cred, totuşi că, adversarul preferat ar fi Tăriceanu. I-ar plăcea lui Băsescu să îl distrugă pe Tăriceanu în “luptă dreaptă”!

Mai este şi scenariul (puţin probabil în opinia mea) că Băsescu nu va candida. Chiar şi atunci logica se păstrează, Băsescu fiind înlocuit atunci de “succesorul desemnat”.

În continuare cred că prezidenţialele din acest an nu au o miză reală. Cel puţin deocamdată Băsescu nu are contracandidat şi se descurcă de minune să facă în aşa fel încât să nici nu aibă!

Update
L-am uitat pe Oprescu (tot de la PSD, chiar dacă nu oficial). Intră în categorie rematch (primarie Bucureşti 2000); din nou, nicio problemă pentru Băsescu.