Blog de “analist politic”

Ieri, PD-L a avut şansa să îl trimită acasă pe Boc şi să se asigure că nu va dispărea de pe scena politică. Au preferat să păstreze ciolanul în forma actuală, sperând că lucrurile se vor schimba până în 2012 şi vor supravieţui.

Există un nene în PD-L pe care îmi place să îl numesc “idiotul de serviciu”. Nu ţin minte cum îl cheamă, dar a spus el că Boc mai poate încasa. E drept, mai poate! Dar oare e bine? Oare ştie încasa cum trebuie? Şi Tăriceanu a tot încasat cât a fost premier, dar a lăsat PNL-ul aproape de 20%. Va reuşi Boc acelaşi lucru?

Consider că cei de la PD-L au amânat inevitabilul. Există şansa să se descurce; existe şansa ca lucrurile să se rezolve; de fapt, există chiar şansa ca ceea ce fac ei chiar să fie soluţia corectă (deşi, am mari rezerve). Cu toate astea, există şansa să nu se descurce, există şansa ca lucrurile să nu se rezolve şi există şansa ca soluţia lor să nu fie cea corectă.

Continuu să cred că PD-L (cu Boc în frunte), urmează traseul PNŢCD din perioada 1997 – 2000. Nu par conştienţi că ar putea împărtăşi aceeaşi soartă. Oricum, ştiu ei mai bine…

Va mai exista o ocazie la iarnă când nemulţumirile populaţiei vor creşte din nou datorită eliminării diverselor subvenţii. S-ar putea ca şi atunci cei de la PD-L să se bazeze pe miracole externe şi să spere că până în 2012 românul va uita. S-ar putea să uite, dar ar trebui ca 2011 şi 2012 să nu fie ani la fel de răi ca 2010 sau, cel puţin, 2012 să fie mai bun ca 2011.

Dacă ratează toate ocaziile, PD-L ne va cadorisi un nou guvern PSD care să conducă timp de 4 ani în stilul lui Năstase…

Până atunci, cică avem remaniere. Aş paria că va fi sacrificat un nume greu (posibil din celebra tripletă) şi câţiva miniştri cam şterşi.

În perioada post-comunistă la Palatul Cotroceni s-au aflat Ion, Emil, din nou același Ion și apoi Traian, iar la Palatul Victoria s-au aflat Petre, Theodor, Nicolae, Victor, Radu, Mugur, Adrian, Călin și apoi Emil.

Interimar, la Cotroceni s-a mai aflat și Nicolae, același care a fost și la Palatul Victoria.

Tot interimar, la Palatul Victoria au fost Gavril, Alexandru și Eugen.

Observăm că am avut doar doi conducători importanți care au același prenume: Emil.

Dacă includem și președinții camerelor avem la Senat: Alexandru (nu cel care a fost interimar la Palatul Victoria), Oliviu, Petre (cel care a fost și la Palatul Victoria), Mircea, Nicolae (cel care a fost interimar la Cotroceni și cu drepturi depline la Palatul Victoria), Ilie și un alt Mircea. Interimar, a fost și Doru. La Camera Deputaților îi avem pe Dan, Adrian (cel care a fost și la Palatul Victoria), Ion (nu cel care a fost la Cotroceni), Valer, din nou același Adrian, Bogdan și Roberta.

N-avem niciun Gheorghe și niciun Vasile (este unul, dar la numele de familie).

Liberalii n-au! Dezamăgitor…
Social-democrații au! Penibil…
Cum despre măsurile liberale anticriză nu avem ce discuta, să trecem la cele social-democrate.

Zice domnul Năstase (cică el e mastermind-ul) că ar fi bine să renunțăm la cota unică, să impozităm cu 12% salariile mici și cu 25% ce trece de o anumită sumă. Chestia are un neajuns: nu ne spune cât economisim fiindcă e greu cu cifrele. Așa, la un calcul sumar (pe care nu îl fac nici eu până la capăt), mi se pare mie sau salariul mediu crește? Depinde care e pragul pentru 25%, nu? Totuși, nu cred că e foarte mic în minte autorului. Pe la 3000 de lei oare?

Mai zice domnul Năstase că CAS trebuie să scadă cu 3%. Alții tocmai ziseră că sănătatea nu prea are bani și  contribuțiile trebuie să crească cu 3.3%. Se potrivesc de minune!

Dacă tot ne-am apucat, hai să scădem și taxa pe valoare adăugată pe ici pe colo.

E un plan: combatem criza cu creșteri de salarii și reduceri de taxe! Interesantă ideea; teoretic, astfel s-ar reduce economia neagră, ar veni mai multe taxe etc. S-a aplicat în 2005 parcă. Ăăăă… când s-a înscris Năstase în PNL???

Deci avem un plan (la) mișto, imposibil de pus în practică; seamănă destul de mult cu planul lui Boc din 2009 care combătea criza prin creșteri de pensii și salarii.

Nu mă așteptam ca PSD să nu încerce să profite de pe urma situației create. Totuși, acest plan este o sfidare la adresa bunului simț. Sunt doar texte pentru prostime; evident, va funcționa. Totuși, nu vrem totuși să rezolvăm criza?

Faptul că liberalii nu au un plan mi se pare brusc mai OK. Din nefericire, nu există un posibil plan mult mai bun decât cel al guvernului. Decât să vină cu un lan similar celui pesedist, liberalii ar face mai bine să stea în banca lor.

Oare dacă tragedia poloneză ar fi fost românească, cât am fi regretat persoanele dispărute?

(mai mult…)

Ca proaspăt votant al alianţei D.A., în decembrie 2004 am fost foarte dezamăgit de faptul că Nicolae Văcăroiu şi Adrian Năstase au ajuns preşedinţi ai celor două Camere. Nu mi se părea corect.

Am fost bucuros când am văzut că se încearcă schimbarea lor şi mă enervam când vedeam cum ţin “comuniştii” de scaune. PNL şi PD au încercat să schimbe regulamentele pentru ca preşedinţii Camerelor să poate fi schimbaţi, dar CCR era în gaşca lor aşa că a declarat schimbările neconstituţionale.

Presiunile l-au făcut pe Năstase să demisioneze şi a venit Olteanu în locul lui. Văcăroiu a rămas bine merci până spre sfârşitul mandatului când a plecat la Curtea de Conturi, fiind înlocuit de colegul pesedist Ilie Sârbu.

Acum îl avem pe Mircea Geoană la Senat şi PD-L vrea să îl schimbe. Deşi situaţia este aceeaşi ca la începutul lui 2005, de data aceasta mi se pare scandalos. De ce? Habar n-am! Am ajuns să îi dispreţuiesc atât de mult pe pedelişti (ca grup) încât văd roşu în faţa ochilor de fiecare dată când ei încearcă să îşi consolideze poziţia.

De data aceasta mi se pare normal că Geoană trebuie să rămână acolo unde este pentru a fi un ghimpe în coasta guvernanţilor şi decizia CCR din 2005 mi se pare relevantă, justă şi echitabilă. Mi se pare dezgustător modul în care cei de la PD-L încearcă să o ocolească. Mi se pare că sunt conştienţi că ceea ce vor să facă nu e în regulă şi problema lor nu este ca demersul lor să fie legal, ci ca acesta să poată fi dus la capăt fără ca CCR să se poată pronunţa asupra constituţionalităţii sale.

Cam asta este situaţia: nu pot fi neutru.

Nu fu bună analogia! Geoană a rămas în rolul de Geoană!

Oare asta înseamnă că, în mod normal, Ponta ar fi acum premierul dorit de PSD și / sau candidatul la președenție al acestui partid? LOL!

De fapt, Ponta câștigă prezidențialele din 2014 și îl pune premier pe Năstase, nu? Noroc că mai sunt congrese până atunci!

Mi se pare că se poate face o paralelă interesantă între alegerile prezidenţiale de anul trecut şi alegerile de astăzi pentru preşedenţia PSD. Parcă avem astăzi o versiune distorsionată a alegerilor din 22 noiembrie.

În rolul lui Băsescu se află preşedintele în funcţie Mircea Geoană.  A făcut numai prostii, dar vrea să rămână în funcţie şi face manevre “de culise”. Este susţinut de nişte indivizi dubioşi; astfel, rolurile de Videanu, Berceanu, Blaga, Boc şi Udrea sunt preluate de indivizi de teapa lui Vanghelie.

În rolul lui Geoană se află candidatul simpatic şi prostuţ Cristian Diaconescu, cel care este manevrat de toţi şi care ar deveni o marionetă. Toată lumea spune despre el că e OK.

În rolul lui Antonescu intră în scenă Victor Ponta. Este tânărul care doreşte un altfel de PSD. Este susţinut de marele Năstase (care joacă în acest film rolul lui Patriciu).

Rolul lui Oprescu este luat de Miron Mitrea. Nu are nicio şansă, dar are gura mare. Este candidatul antisistem, care vrea anarhie.

Radu Mazăre preia rolul lui Vadim. Vrea să-i împuşte pe toţi.

Din păcate, nu avem George Becali. Poate că Mazăre s-ar potrivi şi în acest rol. Nu avem nici Kelemen Hunor. Poate că rolul minoritarului ar putea fi luat de doamna Dorela Alistar (minoritatea etnică se transformă în altfel de “minoritate”).

Ceilalţi  trei anonimi care se vor preşedinţi ai partidului (Andrei Alexandru, Victor Moraru şi Ioan Domonco), pot prelua oricare dintre rolurile anonimilor de la prezidenţiale. Nu cred că Cernea are “corespondent”.

Pentru a continua paralela, Geoană ar trebui să ajungă în turul doi cu Diaconescu (depăşindu-l puţin), Ponta ar trebui să fie pe locul trei, destul de aproape de Diaconescu şi ar trebui să îl susţină pe acesta în al doilea tur; spre stupoarea tuturor, Geoană ar câştiga finala la limită.

Mai sunt câteva ore până când vom vedea cât de mult se potriveşte scenariul. Dacă Năsatse se bagă iară în seamă şi se trezeşte să candideze până la urmă, mă enervez…

La câteva minute după ce am publicat ditamai articolul despre bătălia perdanţilor din PSD, Adrian Năstase a anunţat că nu mai candidează. Păi treabă-i asta? A stricat bunătate de articol!

Se pare că lupte pentru şefia PSD se va da între Adrian Năstase şi Mircea Geoană. Se pare că importantă este locaţia (victorie Geoană: Ole!) şi împărţirea delegaţilor.

Aşa cum este frumos, PSD ar trebui să stea în opoziţie. Mult şi bine! Felul în care se petrec şi acum lucrurile arată că există indicii că acest lucru se va putea întâmpla. La urma urmei, de ce să nu rămână în România două partide mari: PD-L şi PNL?

Să revenim la luptă: participă doi foşti preşedinţi ai partidului, doi foşti miniştrii de externe, doi foşti candidaţi la preşedenţie. Unul a fost ambasador, altul premier. Unul a fost preşedintele Camerei Deputaţilor de două ori, celălalt a fost şi candidat la primăria Capitalei. Unul are multe case ş i se spune despre el că e corupt; celălalt e prostănac şi distrus de chestii cromatice de la coada curcubeului.

Niciunul nu a câştigat vreodată vreun scrutin. Năstase a pierdut odată cu Băsescu, Geoană de două ori.

În schemă se mai bagă şi Diaconescu (şi el fost ministru de externe), care a participat şi el odată la alegerile pentru primăria Capitalei obţinând cam un vot din opt, Mitrea care nu a participat niciodată la vreun scrutin, vreo doi anonimi şi nazistul Mazăre.

Aşadar, în fruntea PSD va ajunge un loser! Ce să-i faci dacă învingătorii tăi sunt de tip Vanghelie, Mazăre, Pandele etc.

Am uitat; majoritatea candidaţilor şi-au câştigat “uninominal” un loc în Parlament.

Update:
Năstase s-a retras!

Văd că apare o inflaţie de candidaţi pentru şefia PSD. Geoană a zis că mai vrea odată; Mitrea a zis că şi el vrea; vrea şi Diaconescu să fie pace – cu el în postura de preşedinte; Năstase aproape vrea şi el, nu e prea sigur, dar e din ce în ce mai convins. A mai apărut un nene (Andrei Alexandru) care promite că Oprescu va reveni în PSD dacă ajunge el preşedinte. Astăzi şi Mazăre şi-a dat seama că partidul are nevoie de el.

E frumos să democratizezi partidul, dar până la urmă se ajunge la ridicol; dacă se alege între mulţi, poate rămâne prostănacul… Oricum, Ponta şi Hrebenciuc ne-au liniştit. Ei aşteaptă până tura viitoare; Dragnea nu vrea nici el acuma; grupul de la Cluj nu ştiu ce face…