Blog de “analist politic”

Ca proaspăt votant al alianţei D.A., în decembrie 2004 am fost foarte dezamăgit de faptul că Nicolae Văcăroiu şi Adrian Năstase au ajuns preşedinţi ai celor două Camere. Nu mi se părea corect.

Am fost bucuros când am văzut că se încearcă schimbarea lor şi mă enervam când vedeam cum ţin “comuniştii” de scaune. PNL şi PD au încercat să schimbe regulamentele pentru ca preşedinţii Camerelor să poate fi schimbaţi, dar CCR era în gaşca lor aşa că a declarat schimbările neconstituţionale.

Presiunile l-au făcut pe Năstase să demisioneze şi a venit Olteanu în locul lui. Văcăroiu a rămas bine merci până spre sfârşitul mandatului când a plecat la Curtea de Conturi, fiind înlocuit de colegul pesedist Ilie Sârbu.

Acum îl avem pe Mircea Geoană la Senat şi PD-L vrea să îl schimbe. Deşi situaţia este aceeaşi ca la începutul lui 2005, de data aceasta mi se pare scandalos. De ce? Habar n-am! Am ajuns să îi dispreţuiesc atât de mult pe pedelişti (ca grup) încât văd roşu în faţa ochilor de fiecare dată când ei încearcă să îşi consolideze poziţia.

De data aceasta mi se pare normal că Geoană trebuie să rămână acolo unde este pentru a fi un ghimpe în coasta guvernanţilor şi decizia CCR din 2005 mi se pare relevantă, justă şi echitabilă. Mi se pare dezgustător modul în care cei de la PD-L încearcă să o ocolească. Mi se pare că sunt conştienţi că ceea ce vor să facă nu e în regulă şi problema lor nu este ca demersul lor să fie legal, ci ca acesta să poată fi dus la capăt fără ca CCR să se poată pronunţa asupra constituţionalităţii sale.

Cam asta este situaţia: nu pot fi neutru.

Nu fu bună analogia! Geoană a rămas în rolul de Geoană!

Oare asta înseamnă că, în mod normal, Ponta ar fi acum premierul dorit de PSD și / sau candidatul la președenție al acestui partid? LOL!

De fapt, Ponta câștigă prezidențialele din 2014 și îl pune premier pe Năstase, nu? Noroc că mai sunt congrese până atunci!

Mi se pare că se poate face o paralelă interesantă între alegerile prezidenţiale de anul trecut şi alegerile de astăzi pentru preşedenţia PSD. Parcă avem astăzi o versiune distorsionată a alegerilor din 22 noiembrie.

În rolul lui Băsescu se află preşedintele în funcţie Mircea Geoană.  A făcut numai prostii, dar vrea să rămână în funcţie şi face manevre “de culise”. Este susţinut de nişte indivizi dubioşi; astfel, rolurile de Videanu, Berceanu, Blaga, Boc şi Udrea sunt preluate de indivizi de teapa lui Vanghelie.

În rolul lui Geoană se află candidatul simpatic şi prostuţ Cristian Diaconescu, cel care este manevrat de toţi şi care ar deveni o marionetă. Toată lumea spune despre el că e OK.

În rolul lui Antonescu intră în scenă Victor Ponta. Este tânărul care doreşte un altfel de PSD. Este susţinut de marele Năstase (care joacă în acest film rolul lui Patriciu).

Rolul lui Oprescu este luat de Miron Mitrea. Nu are nicio şansă, dar are gura mare. Este candidatul antisistem, care vrea anarhie.

Radu Mazăre preia rolul lui Vadim. Vrea să-i împuşte pe toţi.

Din păcate, nu avem George Becali. Poate că Mazăre s-ar potrivi şi în acest rol. Nu avem nici Kelemen Hunor. Poate că rolul minoritarului ar putea fi luat de doamna Dorela Alistar (minoritatea etnică se transformă în altfel de “minoritate”).

Ceilalţi  trei anonimi care se vor preşedinţi ai partidului (Andrei Alexandru, Victor Moraru şi Ioan Domonco), pot prelua oricare dintre rolurile anonimilor de la prezidenţiale. Nu cred că Cernea are “corespondent”.

Pentru a continua paralela, Geoană ar trebui să ajungă în turul doi cu Diaconescu (depăşindu-l puţin), Ponta ar trebui să fie pe locul trei, destul de aproape de Diaconescu şi ar trebui să îl susţină pe acesta în al doilea tur; spre stupoarea tuturor, Geoană ar câştiga finala la limită.

Mai sunt câteva ore până când vom vedea cât de mult se potriveşte scenariul. Dacă Năsatse se bagă iară în seamă şi se trezeşte să candideze până la urmă, mă enervez…

La câteva minute după ce am publicat ditamai articolul despre bătălia perdanţilor din PSD, Adrian Năstase a anunţat că nu mai candidează. Păi treabă-i asta? A stricat bunătate de articol!

Se pare că lupte pentru şefia PSD se va da între Adrian Năstase şi Mircea Geoană. Se pare că importantă este locaţia (victorie Geoană: Ole!) şi împărţirea delegaţilor.

Aşa cum este frumos, PSD ar trebui să stea în opoziţie. Mult şi bine! Felul în care se petrec şi acum lucrurile arată că există indicii că acest lucru se va putea întâmpla. La urma urmei, de ce să nu rămână în România două partide mari: PD-L şi PNL?

Să revenim la luptă: participă doi foşti preşedinţi ai partidului, doi foşti miniştrii de externe, doi foşti candidaţi la preşedenţie. Unul a fost ambasador, altul premier. Unul a fost preşedintele Camerei Deputaţilor de două ori, celălalt a fost şi candidat la primăria Capitalei. Unul are multe case ş i se spune despre el că e corupt; celălalt e prostănac şi distrus de chestii cromatice de la coada curcubeului.

Niciunul nu a câştigat vreodată vreun scrutin. Năstase a pierdut odată cu Băsescu, Geoană de două ori.

În schemă se mai bagă şi Diaconescu (şi el fost ministru de externe), care a participat şi el odată la alegerile pentru primăria Capitalei obţinând cam un vot din opt, Mitrea care nu a participat niciodată la vreun scrutin, vreo doi anonimi şi nazistul Mazăre.

Aşadar, în fruntea PSD va ajunge un loser! Ce să-i faci dacă învingătorii tăi sunt de tip Vanghelie, Mazăre, Pandele etc.

Am uitat; majoritatea candidaţilor şi-au câştigat “uninominal” un loc în Parlament.

Update:
Năstase s-a retras!

Văd că apare o inflaţie de candidaţi pentru şefia PSD. Geoană a zis că mai vrea odată; Mitrea a zis că şi el vrea; vrea şi Diaconescu să fie pace - cu el în postura de preşedinte; Năstase aproape vrea şi el, nu e prea sigur, dar e din ce în ce mai convins. A mai apărut un nene (Andrei Alexandru) care promite că Oprescu va reveni în PSD dacă ajunge el preşedinte. Astăzi şi Mazăre şi-a dat seama că partidul are nevoie de el.

E frumos să democratizezi partidul, dar până la urmă se ajunge la ridicol; dacă se alege între mulţi, poate rămâne prostănacul… Oricum, Ponta şi Hrebenciuc ne-au liniştit. Ei aşteaptă până tura viitoare; Dragnea nu vrea nici el acuma; grupul de la Cluj nu ştiu ce face…

Adrian Năstase a declarat că Atacul la Mircea Geoană nu e în calitatea lui de lider al PSD, ci de președinte al Senatului.

Nu știu de unde i-a venit ideea asta dar, în traducere liberă și democratică, această înseamnă Atacul nu vine din interiorul PSD, ci din afara lui.

Mergând puțin mai departe, faptul că Năstase a simțit nevoia să facă o astfel de afirmație (pe care probabil o crede subtilă), mă face să cred că atacul fie provine din PSD, fie are loc cu largul concurs al cuiva din interiorul lui PSD. Și cum Năstase este cel care a făcut afirmația, concluzia este că nu este străin nici de atac.

Ce frumoasă este logica asta, nu? Păcat că politica românească nu prea are nicio logică…

Dacă nu se întâmplă ceva neprevăzut, atunci viitorul preşedinte PSD va fi ales dintre Mircea Geoană, Miron Mitrea, Cristian Diaconescu şi, probabil, Adrian Năstase.

Primul este prostănacul de serviciu. Singura sa realizare notabilă ca politician a fost înfrângerea lui Ion Iliescu în lupte pentru şefia PSD din 2005. A pierdut confruntarea directă cu Băsescu de două ori (primăria Capitalei în 2004 şi preşedenţia în 2009); prima dată a pierdut rău de tot, a doua oară la limită. A condus partidul 5 ani dintre care primii doi în opoziţie, următorii doi tot în opoziţie, dar susţinând puterea, iar ultimul în mare parte la putere, dar făcâd un fel de opoziţie. Nu prea ar mai avea ce să caute în fruntea partidului. Este preşedinte al Senatului începând din anul 2008.

Al doilea este adversarul de serviciu. În 2004 a fost dat puţin deoparte, în 2009 nu a reuşit să revină şi e cam supărat. Vrea să îl dea jos pe Geoană şi nu îi suportă nici pe mulţi dintre ceilalţi. Se spune că este omul lui Băsescu. Nu are o imagine publică prea bună. Nu văd de ce ar avea vreo şansă la preşedenţia partidului; ar putea fi o ultimă încercare a sa de a se impune înainte de a pleca din PSD. Cred că sunt şanse destul de mari să se retragă.

Al treilea este un nene simpatic, care nu a participat decât la o singură confruntare electorală, fiind învins destul de clar la alegerile pentru primăria Capitalei din 2008. Este adevărat că atunci PSD vroia să nu câştige Blaga şi Oprescu era mai bine poziţionat. Are calităţi apreciate de mulţi, dar îi cam lipseşte incisivitatea celorlalţi. Nu pare să vrea să supere pe nimeni. Dintre cei propuşi, are cea mai bună imagine publică. Dacă PSD îşi dă seama că Geoană trebuie să plece, atunci are şanse destul de mari să ajungă preşedinte al partidului.

Ultimul este coruptul de serviciu. A fost premier din 2000 până în 2004; a mai fost şi preşedinte al Camerei Deputaţilor între 1992 şi 1996, precum şi între 2004 şi 2006. A pierdut în 2004 confruntarea de la prezidenţiale cu Traian Băsescu.  A mai condus partidul cât timp era prim-ministru. Alegerea sa ar fi privită ca o întoarcere în trecut şi nu ar fi benefică pentru imaginea partidului. Nu şi-a anunţat candidatura şi cred că nici nu o va face decât dacă se va asigura că are susţinerea necesară pentru a fi ales fără probleme.

În acest moment se prefigurează o finală Geoană - Diaconescu. Va fi o bătălie între doi diplomaţi. Primul se bucură (spun unii) de susţinerea a 39 de organizaţii. La cât de prostănac este, ar putea chiar crede că este suficient.

Băsescu a câştigat, deci locul lui Boc în fruntea PD-L nu este ameninţat.

Geoană a pierdut, deci locul lui în fruntea PSD este ameninţat. Cine l-ar putea înlocui? Se vorbeşte de Năstase, Mitrea sau Mazăre. Eu aş zice că, mai degrabă, ar fi Dan Nica.

Antonescu a pierdut şi el, deci şi locul lui în fruntea PNL este ameninţat. Pe el cine l-ar putea înlocui? Favoriţi ar fi Tăriceanu şi Orban. L-aş prefera pe primul…

(Acest articol se vrea a fi un răspuns parţial, incomplet şi exagerat la “întrebările” de aici.)

Stolojan a avut şansa de a fi premier din nou, dar a renunţat la oportunitatea respectivă.

Isărescu ar fi primit cu braţele deschise dacă ar dori să fie din nou premier, dar se pare că nu vrea.

Acum unii au fantezii cu Tăriceanu premier pentru a doua oară. Posibilitatea există, dar e minusculă.

Boc este încă premier (demis), deci chiar dacă el ar fi desemnat până la urmă şi ar trece de Parlament, nu cred că se va număra că este a doua oară.

Ceilalţi premieri ai României postcomuniste (Roman, Văcăroiu, Ciorbea, Vasile, Năstase) nu cred că au şansa să mai fie băgaţi în seamă vreodată.

Pe cei interimari prefer să nu îi enumăr, totuşi…