Blog de “analist politic”

Se dă un referendum și o Constituția în vigoare. Se mai dau câteva modificări care “trebuie”. Pe baza acestora se cere cuiva să încropească un proiect de modificare a Constituției.

Individul nu ştie prea multe, dar îşi dă seama că peste tot pe unde apare Senatul și / sau Camera Deputaților trebuie să fie Camera Reprezentanților. Încrezător în forţele proprii, individul bagă un search & replace, ajustează pe unde este cazul și apoi predă proiectul.

În urma acestei proceduri rezultă anumite ilarități.  Constituția actuală prevede:

ARTICOLUL 149
Aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord se face prin lege adoptată în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor. 

Având în vedere că evenimentul s-a consumat, articolul ăsta nu prea mai are ce căuta în viitoare Constituție. Dar, autorul proiectului propune ca el să fie modificat astfel:

Aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord se face prin lege adoptată de Parlament, cu o majoritate de două treimi din numărul membrilor săi.  

Dacă explicația portocalie va fi că articolul are sens în cazul în care suntem dați afară (nu cred că se poate) sau plecăm (nici asta nu prea cred că e prea ușor)și vrem să intrăm iară, nu vom avea decât, citez un pasaj preferat al lui Emil Boc, “o nouă dovadă a incompetenței actualului guvern”.

Un caz similar este și cel al articolului 148. Autorul proiectului nu şi-a dat seama că facem parte din Uniunea Europeană şi că e destul de greu să mai aderăm odată. Din noum poate ieşim sau suntem daţi afară, nu?

Nu pot decât să închei spunând că, în Constituția mea, am încercat să elimin astfel de chestiuni penibile. Cred că guvernanții nu au făcut un astfel de efort…

Având în vedere că vine pe la noi scutul antirachetă, cred că ar trebui să ne amintim când s-a confruntat România cu o decizie similară şi ce efecte a avut aceea pe termen scurt şi pe termen lung.

Toată lumea îi urăşte pe americani, aşa că, probbail, o mare parte a populaţiei este împotriva scutului. Opoziţia încearcă acum să capitalizeze pe seama acestui lucru. Nu îi prea poate condamna nimeni că încearcă; îi putem doar acuza de ipocrizie…

Acum vreo 10 ani americanii se băteau prin Iugoslavia şi ne-au cerut “ajutorul” (de fapt, ne-au cerut să-i lăsăm să zboare pe deasupra României). În ciudasimpatiilor populaţiei faţă de sârbi, am fost atunci de partea americanilor. Nu cred că poate cineva nega că decizia de atunci ne-a ajutat să intrăm în NATO şi, într-o măsură mai mică, în UE.

Efectele pe termen scurt au fost dezastruoase pentru administraţia de atunci. Emil Constantinescu a pierdut sprijinul populaţiei (atâta cât mai avea) şi a fost nevoit să nu mai candideze, iar CDR (în special PNŢCD) a dispărut la scurt timp din Parlament. Nu au pierdut Constantinescu şi CDR numai din acest motiv, dar a fost un factor destul de important, zic eu.

Efectele pe termen lung sunt mai simpatice: suntem în NATO şi UE, circulăm “cu buletinul” prin zonă, nivelul de trai s-a îmbunătăţit simţitor. Din nou, toate acestea s-au întâmplat nu numai din acel motiv, dar şi acela a avut influenţa sa.

Evenimentele şi efectele lor arată că nu întotdeauna interesele ţării coincid cu sentimentele populaţiei şi uneori este nevoie ca cei din fruntea ţării să ia decizii care nu plac poporului. Plătesc pentru asta, dar după mulţi ani deciziile se dovedesc corecte.

Consider că la fel va fi şi cu scutul ăsta. În marele meci de şah dintre puterile lumii, cineva s-a gândit să mute o piesă şi pe pătrăţica noastră. Scutul ăla nu ne va afecta în mod real: nu cred că va veni vreo rachetă rusească sau arabă care să fie interceptată de scut.

Decizia se va lua sus şi, cel mai probabil, va fi în favoarea acceptării scutului. Chestiile cu discuţii publice şi cu referendumuri sunt aiureli. Important este ca decizia să fie cea corectă. Îi vom mulţumi pe americani şi îi vom enerva pe ruşi. Ruşii ne dau gaze – cam aiurea. Americanii ne dau bani – OK (nu direct, dar exporturile româneşti se duc mai degrabă spre ei decât spre ruşi; la fel, cred că investiţiile americane sunt mai numeroase decât cele ruseşti). Important e să ne dea americanii suficient de mult pentru a plăti preţul crescut al gazului rusesc, nu?

Probabil îi vom irita pe europeni. Asta nu poate fi prea plăcut, dar şi ţările care fuseseră de acord înainte cu amplasarea scutului i-ar fi enervat. Probabil o să supravieţuim…

S-a luat o decizie importantă. Să sperăm că este cea bună. Nu cred că vom şti decât peste vreo 5 – 10 ani cât de bună a fost.

Data din titlu va fi ultima Zi Naţională pe care o va petrece Traian Băsescu în fruntea statului. Următorii 5 ani vor fi petrecuţi de preşedinte fie încercând să îşi găsească un loc în istorie, fie să-şi satisfacă clientela. Va face ce va dori – tind să cred că este atras de prima variantă.

Băsescu a jucat întotdeauna tare şi a câştigat mai tot timpul, nefiind dispus la compromisuri. Prima dată când am fost influenţat de înverşunarea lui Băsescu a fost în 1999. Era ministru la transporturi şi eu trebuia să ajung la Bucureşti pentru a lua de acolo avionul spre S.U.A. Când ajung în tren aflu că nu pleacă trenul, că unii blocară gările prin Bucureşti şi vroiau ca Băsescu să plece. Nu a cedat şi eu a trebuit să ajung în Capitală prin alte mijloace. M-a costat o grămadă de bani…

(mai mult…)

În urma unor eforturi diplomatice majore, Rusia este admisă în NATO. Se organizează o operațiune navală comună româno-ruso-americană în Marea Neagră.

Obama: Pentru a arăta seriozitatea noastră și din respect pentru noul aliat, Statele Unite vor participa la operațiune cu 50 de nave.
Medvedev: Pentru a arăta superioritatea Federației Ruse, vom participa la operațiune cu 51 de nave.
Băsescu: Pentru a se realiza un echilibru între vechii membrii și noii membri ai alianței, România va participa cu o navă.

Statele Unite nu doresc să provoace un incident diplomatic și încearcă să convingă România să ia în serios operațiunea.

Obama: Statele Unite dublează numărul navelor participante la operațiune. Vom avea 100 de nave.
Medvedev: Rusia dublează și ea numărul navelor participante. Vor fi 102.
Băsescu: Urmând exemplu aliaților săi, România dublează și ea numărul navelor și participă cu 2 nave la operațiune.

Statele Unite decid că forța exemplului ar putea funcționa până la urmă.

Obama: Statele Unite dublează din nou numărul navelor participante la operațiune. Vom avea 200 de nave.
Medvedev: Rusia dublează și ea din nou numărul navelor participante. Vor fi 204.
Băsescu: Din motive obiective România nu poate dubla numărul navelor participante, dar din respect pentru aliații noștri le vom trimite pe toate trei.