Blog de “analist politic”

Configuraţia grupurilor parlamentare prezentată pe site-urile celor două Camere a fost actualizată din nou. Diaconescu a ajuns, în sfârşit, la independenţi.

Aşadar, configuraţia iniţială a Parlamentului era:
<!–more–>
<ol>
<li>PD-L: 115 + 51 = 166</li>
<li>PSD + PC: 114 + 49 = 163</li>
<li>PNL: 65 + 28 = 93</li>
<li>UDMR: 22 + 9 = 31</li>
<li>Minorităţi: 18 + 0 = 18</li>
<li>Independenţi: 0 + 0 = 0</li>
<li>Posturi vacante: 0 + 0 = 0</li>
</ol>
Totalul este de 471 de parlamentari, iar pentru o majoritate este nevoie de 236 de persoane. PD-L şi minorităţile aveau 184 de parlamentari; pentru majoritate mai era nevoie de încă 52.

Structura actuală este:
<ol>
<li>PD-L: 123 + 52 = 175</li>
<li>PSD + PC: 99 + 43 = 142</li>
<li>PNL: 54 + 23 = 77</li>
<li>UDMR: 22 + 9 = 31</li>
<li>Independenţi: 17 + 10 = 27</li>
<li>Minorităţi: 18 + 0 = 18</li>
<li>Posturi vacante: 1 + 0 = 1</li>
</ol>
PD-L, minorităţile şi independenţii au 175+ 18 + 27 = 220 parlamentari. Mai este nevoie de încă 16.

Configuraţia grupurilor parlamentare prezentată pe site-urile celor două Camere a fost actualizată. Încă nu suntem chiar la zi (Diaconescu este tot la PSD), dar am făcut un nou pas.

Configuraţia iniţială a Parlamentului, aşa cum a rezultat ea în urma alegerilor din 2008 era:
(more…)

… dacă va fi arestat, Cătălin Voicu nu îşi va pierde calitatea de senator decât în una dintre următoarele situaţii:

• au loc noi alegeri;
• demisionează;
• devine incompatibil (ocupă o altă funcţie);
• îşi pierde drepturile electorale (printr-o sentinţă definitivă);
• decedează.

Informaţiile sunt preluate din articolul 7 al legii 96 din 2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată în 2008.

… pentru a fi arestat trebuie ca:

(more…)

Văd că PSD-ul a început, sub conducerea lui Ponta, o campanie de recrutare de noi membri care se desfăşoară şi prin intermediul Internetului (puteţi vedea reclamele adSense de prin zonă).

Mi se pare interesantă abordarea. Altept replica liberală; cea democrat-liberală nu cred că va exista…

Am zis că abordarea este interesantă. Nu cred că este eficientă şi nici utilă. Până la urmă estetot doar o chestiune de imagine prin care PSD arată că vrea să se înnoiască.

De asemenea, observ că mesajele sunt de stânga. Chestii cu alocaţii care nu e bine să scadă… Nu prea cred că cei afectaţi de o eventuală scădere a alocaţiilor sunt influenţaţi de astfel de mesaje. Se zicea că odraslele ălora care au mulţi bani vor avea alocaţii mai mici. Deci, dacă ai mulţi bani, nu mai primeşti 42 de lei per copil, ci ceva mai puţin. Nu ne spune PSD cam cât am pierde, dar e uşor să ne dăm seama că, eventual, guvernul ne ia 1% din venituri. Cum noi ăştia afectaţi suntem un pic prea deştepţi pentru gustul politicienilor, nu ne înscriem în PSD din astfel de motive.

Ca urmare, campania nu ni se adresează nouă, ci tot prostimii care vede că Ponta luptă pentru drepturile copiilor defavorizaţi cărora vrea guvernul ăsta rău să le ia până şi alocaţia aia amărâtă.

Ca proaspăt votant al alianţei D.A., în decembrie 2004 am fost foarte dezamăgit de faptul că Nicolae Văcăroiu şi Adrian Năstase au ajuns preşedinţi ai celor două Camere. Nu mi se părea corect.

Am fost bucuros când am văzut că se încearcă schimbarea lor şi mă enervam când vedeam cum ţin “comuniştii” de scaune. PNL şi PD au încercat să schimbe regulamentele pentru ca preşedinţii Camerelor să poate fi schimbaţi, dar CCR era în gaşca lor aşa că a declarat schimbările neconstituţionale.

Presiunile l-au făcut pe Năstase să demisioneze şi a venit Olteanu în locul lui. Văcăroiu a rămas bine merci până spre sfârşitul mandatului când a plecat la Curtea de Conturi, fiind înlocuit de colegul pesedist Ilie Sârbu.

Acum îl avem pe Mircea Geoană la Senat şi PD-L vrea să îl schimbe. Deşi situaţia este aceeaşi ca la începutul lui 2005, de data aceasta mi se pare scandalos. De ce? Habar n-am! Am ajuns să îi dispreţuiesc atât de mult pe pedelişti (ca grup) încât văd roşu în faţa ochilor de fiecare dată când ei încearcă să îşi consolideze poziţia.

De data aceasta mi se pare normal că Geoană trebuie să rămână acolo unde este pentru a fi un ghimpe în coasta guvernanţilor şi decizia CCR din 2005 mi se pare relevantă, justă şi echitabilă. Mi se pare dezgustător modul în care cei de la PD-L încearcă să o ocolească. Mi se pare că sunt conştienţi că ceea ce vor să facă nu e în regulă şi problema lor nu este ca demersul lor să fie legal, ci ca acesta să poată fi dus la capăt fără ca CCR să se poată pronunţa asupra constituţionalităţii sale.

Cam asta este situaţia: nu pot fi neutru.

După Olteanu la BNR, urmează Meleşcanu la CCR?

Se dă una bucată informaţie pe surse că Meleşcanu ar pleca din PNL ca să ajungă şef la Curtea Constituţională.

Se mai dă una bucată articol din Constituţie:

ARTICOLUL 143
Judecătorii Curţii Constituţionale trebuie să aibă pregătire juridică superioară, înaltă competenţă profesională şi o vechime de cel puţin 18 ani în activitatea juridică sau în învăţământul juridic superior. 

Cum se pot împăca cele două? Probabil aşa cum se spune aici:

În afară de activitatea diplomatică şi politică, Teodor Meleşcanu a desfăşurat şi o activitate didactică. El predă ca profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti, Catedra de relaţii internaţionale, fiind titular al cursurilor “Drept internaţional public”, “Securitate europeană” şi “Principiile şi practica diplomaţiei”. De asemenea, predă cursul “Teoria şi practica negocierilor internaţionale” la cursurile de masterat ale Facultăţii de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti şi cursul “Drept internaţional public” la cursurile de masterat ale Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti.

O fi asta învăţământ juridic (cursuri de drept internaţional care nu nici măcar nu sunt la Facultatea de Drept)? Se strâng 18 ani?

Dacă se vrea asta, atunci vom avea la CCR un Meleşcanu care se pricepe cam cât Olteanu la BNR. Părerea mea…

Pierzătorii de la prezidenţiale îşi ţin congrese.

Primul congres a fost la PSD. Geoană a fost înlăturat şi în locul său a apărut o nouă marionetă: Ponta. Geoană a încercat să impună votul pe liste şi nu i-a ieşit…

Al doilea congres a fost la PC. Popa demisionase şi în locul său a apărut un nou necunoscut: Constatin. A avut şi un contracandidat, dar a câştigat “democratic” aşa cum a vrut Voiculescu.

Urmează congresul PNL. Antonescu vrea votul pe liste şi, deocamdată, ar părea că îi iese. Îl are contracandidat pe Orban. De umplutură, mai apare şi Cataramă. Adversarii nu vor vot pe liste. Antonescu a spus că dacă nu i se acceptă votul pe liste, el îşi ia jucăriile şi pleacă. Mai spusese el că pleacă şi dacă pierde prezidenţialele, dar asta e o altă discuţie.

La PSD şi la PC am avut o simulare a democraţiei care ascundea o lovitură de partid, respectiv o numire.  Cei de la PNL s-ar putea să nu mimeze democraţia şi să nu se preocupe chiar atât de mult de imagine. La urma urmei, în interiorul partidului democraţia ar putea să nu fie cel mai bun lucru.

La PSD au fost nouă candidaţi şi s-au retras şapte. La PC au fost doar doi şi nu s-a retras niciunul. La PNL sunt, deocamdată, 2 şi se aşteaptă anunţarea candidaturii favoritului.

PNL se apropie tot mai mult de stilul PD-L. Antonescu nu îşi anunţă candidatura, la fel cum a făcut Băsescu la prezidenţiale. Se încearcă impunerea moţiunilor pentru alegerea conducerii, aşa cum a fost şi la PD-L. Poate se va ajunge şi ca Antonescu să fie singurul candidat… Diferenţa este că PD-L făcea aceste chestii când era la putere; PNL nu prea e, deocamdată.

Cei de la PSD au ieşit relativ bine din congres: un preşedinte tânăr, simpatic etc. La fel de prostănac ca cel dinainte, totuşi…

La PC avem tot un tânăr de viitor. Încă nu ştim prea multe despre el şi probabil nici nu vom afla.

La PNL tânărul Antonescu (50 de ani) se confruntă cu tânărul Orban (47 de ani) şi cu tânărul Cataramă (55 de ani). Liberalii va avea un preşedinte de partid în vârstă; dintre partidele parlamentare, doar UDMR are unul mai bătrân: Markó Béla are 59 de ani.

Pe parcursul anului 2009 am urmărit cum parlamentari PSD şi PNL îşi părăseau partidele şi se mergea spre o majoritate nouă formată din PD-L, UDMR, minorităţi şi cei plecaţi.

Se pare că tendinţa continuă şi în 2010 începe drumul spre o altă majoritate care să fie formată doar din PD-L, minorităţi şi cei plecaţi, UDMR urmând să îşi piardă poziţia de rău absolut necesar. Nu cred că va pleca din guvern, dar nu va mai avea o poziţie de forţă.

Să începem cu configuraţia iniţială a Parlamentului, aşa cum a rezultat ea în urma alegerilor din 2008:

(more…)

Cel mai mult se discuta (acum s-a cam renunțat) despre redenumirea PD-L. Susțin în continuare denumirea Partidul Popular Liberal. De asemenea, susțin dispariția trandafirului, dar sunt împotriva apariției mărului.

Se discută apoi despre denumirea viitorului partid de stânga (dacă va exista) format în jurul lui Gabriel Oprea. Am auzit de Uniunea Naţională pentru Progresul României. Nu-mi place! Ce-ați zice de Uniunea Laburistă din România? Se pare că trebe să fie cu Uniune că așa sună mai bine… M-ar interesa semnul electoral al acestui partid; cum intră trandafirii în schemă şi, mai ales, câţi sunt? Oare se fură mărul lui Preda?

Partidul acesta nu poate avea o viaţă prea lungă. Cred că fuziunea cu PD-L este inevitabilă. De asemenea, denumirea Partidul Social Democrat Liberal este o denumire de toată lauda. Acoperă întreg spectrul politic; vom avea un partid de centru - stânga - dreapta. În plus, nu trebuie să plece trandafirul din siglă.

Crin Antonescu vrea să acapareze toată dreapta. Adică, vrea și cele <1% ale țărăniștilor. Ar fi penibil să ajungem la Partidul Naţional Liberal Creştin-Democrat. Cred că aici rămânem la PNL (și la săgeată).

Cel puțin deocamdată, PSD nu are treabă cu rebranduirea… PC are congres acum; cine știe ce iese? UDMR poate rămâne cum este. Restul nu contează…

Președintele liberal a declarat: Voi cere partidului ceva mai multă putere, departe de a excede cadrele democratice, bunul simţ. Dar este foarte clar că în acest zid trebuie produsă o breşă, iar asta se produce cu forţa. Nu cer puteri sporite, ci acest sistem pe moţiuni care presupune o echipă, cer o legătură mai eficientă între preşedinte şi secretar general, secretari generali. Cer dreptul preşedintelui de a face anumite propuneri în chestiuni importante, să propună miniştri, să propună retragerea sprijinului politic. În momentul în care un cabinet se alcătuieşte în urma amestecului unor sfere de influenţe, atunci această responsabilitate devine difuză. Vreau ca preşedintele nu să decidă, ci să aibă drept de asumare, de propunere, de iniţiativă. Cine crede că nu voi face ceea ce spun, se înşeală.

Trecând peste contradicția între Voi cere partidului ceva mai multă putere și Nu cer puteri sporite, care este urmată de enumerarea prerogativelor suplimentare pe care și le dorește, aș vrea să dau încă odată un citat frumos, pe care aș dori să îl ia în considerare politicienii noștri:

Orice om care cere o autoritate sporită nu merită să o aibă.

Xavier Harkonnen