Blog de “analist politic”

Ieri, PD-L a avut şansa să îl trimită acasă pe Boc şi să se asigure că nu va dispărea de pe scena politică. Au preferat să păstreze ciolanul în forma actuală, sperând că lucrurile se vor schimba până în 2012 şi vor supravieţui.

Există un nene în PD-L pe care îmi place să îl numesc “idiotul de serviciu”. Nu ţin minte cum îl cheamă, dar a spus el că Boc mai poate încasa. E drept, mai poate! Dar oare e bine? Oare ştie încasa cum trebuie? Şi Tăriceanu a tot încasat cât a fost premier, dar a lăsat PNL-ul aproape de 20%. Va reuşi Boc acelaşi lucru?

Consider că cei de la PD-L au amânat inevitabilul. Există şansa să se descurce; existe şansa ca lucrurile să se rezolve; de fapt, există chiar şansa ca ceea ce fac ei chiar să fie soluţia corectă (deşi, am mari rezerve). Cu toate astea, există şansa să nu se descurce, există şansa ca lucrurile să nu se rezolve şi există şansa ca soluţia lor să nu fie cea corectă.

Continuu să cred că PD-L (cu Boc în frunte), urmează traseul PNŢCD din perioada 1997 – 2000. Nu par conştienţi că ar putea împărtăşi aceeaşi soartă. Oricum, ştiu ei mai bine…

Va mai exista o ocazie la iarnă când nemulţumirile populaţiei vor creşte din nou datorită eliminării diverselor subvenţii. S-ar putea ca şi atunci cei de la PD-L să se bazeze pe miracole externe şi să spere că până în 2012 românul va uita. S-ar putea să uite, dar ar trebui ca 2011 şi 2012 să nu fie ani la fel de răi ca 2010 sau, cel puţin, 2012 să fie mai bun ca 2011.

Dacă ratează toate ocaziile, PD-L ne va cadorisi un nou guvern PSD care să conducă timp de 4 ani în stilul lui Năstase…

Până atunci, cică avem remaniere. Aş paria că va fi sacrificat un nume greu (posibil din celebra tripletă) şi câţiva miniştri cam şterşi.

A venit unul și a zis că ar putea să continue să mintă, dar e preferabil să nu o mai facă. I s-au răstălmăcit cuvintele și a reieșit că Guvernul ne-a mințit.

A venit apoi altul și a zis că așa nu se mai poate și trebuie reduse cheltuielile (în special cele cu pensii și salarii).

A venit altul și a zis că sa reduc pensiile și salariile ca să nu crească taxele, dar cheltuielile nu se reduc fiindcă nu e bine să lovești clientela (ăăăă mediul privat).

Unul dintre cei trei a venit apoi și a zis că, totuși, dacă tăierile nu au rezultatul scontat, ar trebui mărite taxele.

A mai venit unul și a zis că se știa de pe la începutul lui 2009 că e nasol, dar au crezut că nu e suficient de nasol.

A mai zis acest ultim unu că e bine să mai luăm bani de la FMI și că dacă cresc taxele, Guvernul ar cam trebui să plece.

Au mai venit una și unu care au zis că ar fi bine să avem un Guvern mai subțirel că ăsta mai măricel nu prea e eficient.

Nu a venit încă niciunul care să recunoască adevărul fundamental:  Domn’le, chiar nu ne pricepem!

Ar mai trebui recunoscute și adevărurile secundare: Nu vrem! și Nu putem!.

Într-un final, poate va recunoaște cineva și că premierul anterior nu e vinovat chiar pentru tot…

Alina Gorghiu ne-a întrebat ieri ce facem “de grevă”. Am răspuns, pe scurt, că astăzi lucrez, nu fac grevă şi nu sunt solidar cu protestatarii. Am primit o replică scurtă (şi acidă?): Am înţeles!

Să vedem ce am înţeles eu. S-ar putea să mă înşel, dar am înţeles că răspunsul meu nu a prea convenit reprezentantei noastre în Parlament. Mesajul nescris pe care l-am primit a fost că sunt un egoist şi că nu mă gândesc la aproapele meu. Mergând poate prea departe, pot să cred şi că s-ar putea să mi se transmită şi că o să văd eu când / dacă ajung în locul lor.

Cam exagerată interpretarea mea a acestor două simple cuvinte…

Mă surprinde, totuşi, cum au fost prinşi în offside liberalii de măsura guvernului şi cum o dau acum pe partea socială. Nu prea pot ei concura cu PSD-ul acolo; au însă dreptul să încerce. Suntem un stat social, e frumos să ne ajutăm aproapele când putem.

Am ajuns la expresia cheie: când putem. De data aceasta nu mai putem. Greaua moştenire şi guvernarea dezastruoasă au făcut ca 70% din buget să fie cheltuieli obligatorii pe pensii, salarii şi datorii (din câte am văzut prin alte locuri, cifra reală este de peste 80%, dar să lăsăm asta). Ceea ce uită domnul Boc să ne spună este că mitele electorale ale lui Tăriceanu au dus aceste cheltuieli la doar puţin peste 50% din buget; restul a făcut singur. Totuşi, şi aceasta este o altă discuţie…

Ideea este că acum nu mai putem. Dacă aş face şi eu grevă (din solidaritate) chiar aş produce mai puţin, aş plăti mai puţine taxe şi ar fi mai rău pentru bugetari şi pensionari. Deci, interesul lor este să nu fac grevă.

În ceea ce priveşte solidaritatea, nu poate fi vorba de aşa ceva. Pot să “simpatizez” cu poziţia lor, dar să fiu solidat ar fi prea mult. Ar însemna să doresc să produc în continuare la fel de mult pentru alţii şi să fiu recompensat mai puţin (taxe mai mari, inflaţie).

Aşadar, cu tot respectul pe care îl port unor persoane din sistem (puţine), nu am cum să doresc ca protestele lor să fie auzite. Oricât de mult cred că Boc trebuie să place, că actuala guvernare este mai vinovată decât cea anterioară, că ne-ar fi mult mai bine cu liberalii din nou la putere, de data aceasta poziţia liberalilor nu este OK.

Ştiu şi ei foarte bine că nu se mai poate cheltui atât şi că, oricât s-ar reduce plata pentru clientela politică, oricât s-ar reduce evaziunea fiscală, tot nu sunt suficienţi bani.

Aşadar, simpatizez şi sper să se găsească o soluţie echitabilă. Solidar nu sunt!

Mi-am dat seama că, de fapt, în ciuda afirmațiilor actualului premier, Tăriceanu aproape ne-a salvat. Dacă nu era el, acum nu am mai fi avut nicio șansă să evităm falimentul național.

Premierul liberal a dat “cadouri” pentru bugetari şi pensionari. În compensaţie, a primit 18% dintre voturi – faţă de 12% – 13% cât ar fi luat PNL-ul singur. De asemenea, PSD a primit vreo 33% fiindcă l-a şantajat pe Tăriceanu. Şi lor ar trebui să le fim la fel de recunoscători. Din păcate, recompensa a fost pierdută ulterior prin transferuri la independenţi sau la PD-L. Dar asta este o altă discuţie…

Să vedem ce s-ar fi întâmplat dacă Tăriceanu nu ar fi dat bani la bugetari şi pensionari (pentru consistenţa discursului ne referim doar la cadourile din 2007 şi 2008, nu şi la cele din 2005 şi 2006; de exemplu, cota unică nu intră în calcul, da?). Păi deficitul lui Tăriceanu ar fi fost mai mic! Cât de mic? Discutabil! Totuși, nu cred că cineva și/ar fi imaginat că banii respectivi ar fi rămas necheltuiți. Dacă UE ne-a lăsat să avem deficit, atunci, dacă nu dăm banii la oameni, atunci ce să facem cu ei? Îi dăm la BNR? Nah… Mai bine îi investim, nu? Multe borduri ar fi fost schimbate în țara asta?

Așadar, deficitul ar fi fost poate ceva mai mic, dar în loc să se ducă pe pensii și salarii s-ar fi dus la investiții (clientele politică). Ce s-ar fi făcut acum Boc dacă din cauza crizei (și a grelei moșteniri datorate faptului că Tăriceanu nu s-ar fi gândit la cetățeanul de rând și a preferat să își umfle buzunarele proprii și ale alor săi) ar fi trebuit să taie nu de la bugetari și pensionari, ci de la clientela politică. Ați văzut ce tare s-au supărat când li s-a spus că, poate, ar fi trebuit să taie și de-acolo un pic, nu? Am fi fost distruşi! Faliment – kaput!

Cum s-ar fi dus Boc la ministere și ar fi zis că trebuie tăiate toate investițiile? S-ar fi dus, dar i s-ar fi râs în nas! Ca urmare, eu cred că Boc (și noi toți alături de el), ar trebui să îi fie recunoscător lui Tăriceanu pentru ceea ce a făcut pentru patrie.

(Acest articol este un pamflet și trebuie tratat ca atare. Cu toate acestea, consider că argumentația este mult mai solidă decât cea a actualilor guvernanți.)

Îmi “place” discurul cu cele două niveluri descoperit de Boc. Avem pe deoparte greaua moştenire de la Tăriceanu care s-a suprapus, ghinion!, cu o criză mondială. Dacă ar fi fost numai moştenirea sau numai criza, guvernul s-ar fi descurcat. Cumva, împreună, cele două chestiuni sunt prea mult chiar şi pentru genialii noştri guvernanţi. Dar, ca să fie clar, principala vină este întotdeauna a lui Tăriceanu care, în 2007 şi 2008, fix după ce PD-ul a fost dat afară, a făcut şi a dres, cu complicitatea PSD.

Aşadar, Tăriceanu este nivelul 1. Nivelul 2 este criza. La un nivel putem face faţă, la două nu.

Mă surprinde faptul că nimeni nu a observat / menţionat un fapt evident. Criză este cam peste tot; austeritatea se impune cam peste tot. Celelalte ţări nu au avut un Tăriceanu care să distrugă economia şi, totuşi, au şi ele probleme. Cum, aşa cum îi place să spună premierului, România nu se află într-un turn de fildeş, nu cumva este mult mai rezonabil să credem că problemele ar fi apărut chiar dacă Tăriceanu nu ar fi lăsat o grea moştenire?

Așadar, cu primul nivel Boc îl acuză pe Tăriceanu, iar cu al doilea îl scoate basma curată…

Mă uitam la videoconferința (televizată! a) lui Boc cu prefecții în care aceștia din urmă erau avertizați cu privire la măsurile ce vor urma. Cam străvăzie chestia: a fost o nouă tentativă de a explica poporului ce și cum.

Din motive numai de el știute, premierul a început din nou cu greaua moștenire primită de la Tăriceanu. Mulțumim, știm!

Mi-a trecut prin cap că, probabil, guvernul Boc nu mai are mult. Cel târziu pe la începutul lui 2011 ar cam trebui să plece (se poate și mai repede, poate chiar săptămâna viitoare).  Un guvern Boc III ar fi o glumă mult prea proastă. Nu cred că vor face chiar așa – ar fi sinucidere politică. Așadar, presupun că vom avea un nou premier. Mă întreb dacă acel premier va invoca tot greaua moștenire lăsată de Tăriceanu sau greaua moștenire lăsată de guvernul Boc? Aș pronostica un mix de grele moșteniri, cu tendințe spre cea lăsată de Boc.

În perioada post-comunistă la Palatul Cotroceni s-au aflat Ion, Emil, din nou același Ion și apoi Traian, iar la Palatul Victoria s-au aflat Petre, Theodor, Nicolae, Victor, Radu, Mugur, Adrian, Călin și apoi Emil.

Interimar, la Cotroceni s-a mai aflat și Nicolae, același care a fost și la Palatul Victoria.

Tot interimar, la Palatul Victoria au fost Gavril, Alexandru și Eugen.

Observăm că am avut doar doi conducători importanți care au același prenume: Emil.

Dacă includem și președinții camerelor avem la Senat: Alexandru (nu cel care a fost interimar la Palatul Victoria), Oliviu, Petre (cel care a fost și la Palatul Victoria), Mircea, Nicolae (cel care a fost interimar la Cotroceni și cu drepturi depline la Palatul Victoria), Ilie și un alt Mircea. Interimar, a fost și Doru. La Camera Deputaților îi avem pe Dan, Adrian (cel care a fost și la Palatul Victoria), Ion (nu cel care a fost la Cotroceni), Valer, din nou același Adrian, Bogdan și Roberta.

N-avem niciun Gheorghe și niciun Vasile (este unul, dar la numele de familie).

Dacă aș fi liberal de frunte și m-aș gândi acum la interesul național, eu aș propune intrarea la guvernare a PNL acum cu anumite condiții:

• jumătate dintre ministere ar trebui conduse de liberali sau independenți susținuți de liberali;
• greii PD-L (toți actualii miniștri) și greii PNL ar trebui să rămână pe dinafară;
• independenții  din Parlament nu ar avea ce căuta în guvern;
• liberalii ar pleca peste 6 luni (sau după luarea măsurilor de redresare);
• premierul ar trebui să fie independent (Croitoru sau Tănăsescu).

Nu este deloc în interesul imediat al partidului și ar putea fi sinucidere. De asemenea, probabil ar uita să mai plece. Totuși, ar fi un act de curaj; ar arăta că partidul acesta susține politicile de dreapta și ar lăsa PSD singur să apere bugetarii și pensionarii. Ar fi foarte riscant, dar s-ar putea să merite. Tăriceanu a riscat în 2008 și a câștigat câteva procente în doua 2 – 3 luni; în peste doi ani, se poate acumula capital. Liberalii ar fi a doua vioară la guvernare, ar putea să își facă treaba și nu vor fi afectați prea mult de performanțele proaste; trebuie doar să se abțină și să nu intre în jocul PD-L și al lui Băsescu, să nu cadă în capcana circului.

1. E de vină Tăriceanu, e de vină criza și e de vină Grecia.
2. Noi am încercat să limităm efectele prostiilor făcute de Tăriceanu.
3. Am moștenit de la guvernul anterior majorarea salariilor profesorilor cu 50%, dar am evitat această majorare.
4. Dacă nu luăm măsuri, în 2012 vom fi datori cu 62% din PIB.
5. Am ales răul cel mai mic.
6. Ne dăm seama de ce pensiile trebuie calculate pe baza principiului contributivității.
7. Nu sunt afectate indemnizațiile pentru copii și indemnizațiile pentru persoane cu handicap.
8. Niciun salariu nu va scădea sub 600 de lei.
9. Vom putea plăti datorii către firme în valoarea de un miliard de euro.
10. Vom putea susține investiții publice.
11. Vor continua programele care s-au dovedit a fi bune: rabla, prima casă, primul siloz.
12. Firmele care vor angaja șomeri vor fi scutite în continuare timp de șase luni la plata asigurările sociale.
13. Numărul șomerilor începe să scadă.
14. Măsurile ne vor permite să ne încadrăm într-un deficit bugetar de 6.8% din PIB.

Ce e cu roșu este minciună sfruntată (în opinia mea). Ce e cu negru este propagandă și demagogie mai mult sau mai puțin nesimțită. Chestiile cu verde sunt chestii bune, sau, cel puțin, de bun simț.

Băi maimuțelor!

Nu încercați să capitalizați electoral situația creată în urma anunțului de azi! S-ar putea să nu țină!

Voi, cei de la PNL, știți că aceste măsuri trebuie luate și, deși luate cam târziu, tot e bine că au fost luate. Mai mult, știți că, din punct de vedere al doctrinei liberale, e mai bine aşa decât să crească taxele!

Voi, cei de la PSD, știți că sunteți la fel de vinovați ca liberalii și ca democrat-liberalii pentru situația creată. În 2008 l-ați “șantajat” pe Tăriceanu să îi mituiască electoral şi pe cei care votează cu voi, iar în 2009 nu ați făcut nimic pentru ca guvernul din care făceați parte să rezolve problemele!

Deși s-ar putea să vi se pară că este șansa voastră de a înfunda PD-L, trebuie să țineți minte că memoria românului este scurtă și până în 2012 mult mai este. Ceea ce capitalizați acum se va pierde până în 2012. Dacă veți încuraja bugetarii și pensionarii să iasă în stradă (ceea ce mi se pare că faceți acum), atunci veți fi și voi responsabili (în mintea alegătorilor inteligenți) de situația creată.

Nu vreau să fiu la fel de penibil ca Băsescu și să mă apuc de chestii cu solidaritatea națională. Trebuie să vă dați şi voi seama că, dacă nu lăsați actualii guvernanți să rezolve problema, atunci s-ar putea ca atunci când veți ajunge voi la putere, ciolanul rămas să fie cam insuficienți. Este mai bine și pentru voi ca problema să se rezolve şi ea nu se va rezolva dacă iese lumea în stradă.

De asemenea, chiar dacă reușiți să obțineți demisia lui Boc (deși nu sunt sigur că puteți realiza acest lucru), tot nu veți ajunge la ciolan decât în 2012. Până atunci, fie împărțiți ciolanul cu PD-L și suportați consecințele în 2012, fie stați în opoziție și vă asigurați că rămâne un ciolănaș și pentru voi.

Dacă nu v-ați prins, acest guvern este cu adevărat incompetent. Iar dacă în 2012 nu veți reuși să îi trimiteți la plimbare, atunci nici măcar nu meritați ciolanul!