Având în vedere că vine pe la noi scutul antirachetă, cred că ar trebui să ne amintim când s-a confruntat România cu o decizie similară şi ce efecte a avut aceea pe termen scurt şi pe termen lung.
Toată lumea îi urăşte pe americani, aşa că, probbail, o mare parte a populaţiei este împotriva scutului. Opoziţia încearcă acum să capitalizeze pe seama acestui lucru. Nu îi prea poate condamna nimeni că încearcă; îi putem doar acuza de ipocrizie…
Acum vreo 10 ani americanii se băteau prin Iugoslavia şi ne-au cerut “ajutorul” (de fapt, ne-au cerut să-i lăsăm să zboare pe deasupra României). În ciudasimpatiilor populaţiei faţă de sârbi, am fost atunci de partea americanilor. Nu cred că poate cineva nega că decizia de atunci ne-a ajutat să intrăm în NATO şi, într-o măsură mai mică, în UE.
Efectele pe termen scurt au fost dezastruoase pentru administraţia de atunci. Emil Constantinescu a pierdut sprijinul populaţiei (atâta cât mai avea) şi a fost nevoit să nu mai candideze, iar CDR (în special PNŢCD) a dispărut la scurt timp din Parlament. Nu au pierdut Constantinescu şi CDR numai din acest motiv, dar a fost un factor destul de important, zic eu.
Efectele pe termen lung sunt mai simpatice: suntem în NATO şi UE, circulăm “cu buletinul” prin zonă, nivelul de trai s-a îmbunătăţit simţitor. Din nou, toate acestea s-au întâmplat nu numai din acel motiv, dar şi acela a avut influenţa sa.
Evenimentele şi efectele lor arată că nu întotdeauna interesele ţării coincid cu sentimentele populaţiei şi uneori este nevoie ca cei din fruntea ţării să ia decizii care nu plac poporului. Plătesc pentru asta, dar după mulţi ani deciziile se dovedesc corecte.
Consider că la fel va fi şi cu scutul ăsta. În marele meci de şah dintre puterile lumii, cineva s-a gândit să mute o piesă şi pe pătrăţica noastră. Scutul ăla nu ne va afecta în mod real: nu cred că va veni vreo rachetă rusească sau arabă care să fie interceptată de scut.
Decizia se va lua sus şi, cel mai probabil, va fi în favoarea acceptării scutului. Chestiile cu discuţii publice şi cu referendumuri sunt aiureli. Important este ca decizia să fie cea corectă. Îi vom mulţumi pe americani şi îi vom enerva pe ruşi. Ruşii ne dau gaze – cam aiurea. Americanii ne dau bani – OK (nu direct, dar exporturile româneşti se duc mai degrabă spre ei decât spre ruşi; la fel, cred că investiţiile americane sunt mai numeroase decât cele ruseşti). Important e să ne dea americanii suficient de mult pentru a plăti preţul crescut al gazului rusesc, nu?
Probabil îi vom irita pe europeni. Asta nu poate fi prea plăcut, dar şi ţările care fuseseră de acord înainte cu amplasarea scutului i-ar fi enervat. Probabil o să supravieţuim… 
S-a luat o decizie importantă. Să sperăm că este cea bună. Nu cred că vom şti decât peste vreo 5 – 10 ani cât de bună a fost.
Astăzi se împlinesc 59 de ani de la declaraţia Schuman, prin care a fost propusă crearea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, prima Comunitate Europeană, predecesoare a Uniunii Europene.