Posts Tagged ‘UE’

Un calcul pentru Blaga

miercuri, iunie 30th, 2010

Actualul ministrul de interne a declarat: Probabil că vom depăşi cu pagubele 0,6% din PIB. Atunci am avea la dispoziţie 75 de milioane de euro. Am rugămintea să fim extrem de serioşi în evaluarea pagubelor, pentru că vom fi monitorizaşi şi la evaluare şi pe urmă la cheltuirea fondurilor.

Cu alte cuvinte, dacă avem pagube de circa 870 de milioane de euro (PIB-ul pe 2009 a fost de 145 mld.), UE ne dă 75 de milioane înapoi. Să facem bine să ajungem la această sumă, fiindcă altfel nu vedem bani comunitari pentru clientelă… :) Dacă pagubele se opresc pe la 800 de milioane, e neplăcut!

De ce i-am fi recunoscători lui Tăriceanu?

duminică, mai 30th, 2010

Mi-am dat seama că, de fapt, în ciuda afirmațiilor actualului premier, Tăriceanu aproape ne-a salvat. Dacă nu era el, acum nu am mai fi avut nicio șansă să evităm falimentul național.

Premierul liberal a dat “cadouri” pentru bugetari şi pensionari. În compensaţie, a primit 18% dintre voturi – faţă de 12% – 13% cât ar fi luat PNL-ul singur. De asemenea, PSD a primit vreo 33% fiindcă l-a şantajat pe Tăriceanu. Şi lor ar trebui să le fim la fel de recunoscători. Din păcate, recompensa a fost pierdută ulterior prin transferuri la independenţi sau la PD-L. Dar asta este o altă discuţie…

Să vedem ce s-ar fi întâmplat dacă Tăriceanu nu ar fi dat bani la bugetari şi pensionari (pentru consistenţa discursului ne referim doar la cadourile din 2007 şi 2008, nu şi la cele din 2005 şi 2006; de exemplu, cota unică nu intră în calcul, da?). Păi deficitul lui Tăriceanu ar fi fost mai mic! Cât de mic? Discutabil! Totuși, nu cred că cineva și/ar fi imaginat că banii respectivi ar fi rămas necheltuiți. Dacă UE ne-a lăsat să avem deficit, atunci, dacă nu dăm banii la oameni, atunci ce să facem cu ei? Îi dăm la BNR? Nah… Mai bine îi investim, nu? Multe borduri ar fi fost schimbate în țara asta?

Așadar, deficitul ar fi fost poate ceva mai mic, dar în loc să se ducă pe pensii și salarii s-ar fi dus la investiții (clientele politică). Ce s-ar fi făcut acum Boc dacă din cauza crizei (și a grelei moșteniri datorate faptului că Tăriceanu nu s-ar fi gândit la cetățeanul de rând și a preferat să își umfle buzunarele proprii și ale alor săi) ar fi trebuit să taie nu de la bugetari și pensionari, ci de la clientela politică. Ați văzut ce tare s-au supărat când li s-a spus că, poate, ar fi trebuit să taie și de-acolo un pic, nu? Am fi fost distruşi! Faliment – kaput!

Cum s-ar fi dus Boc la ministere și ar fi zis că trebuie tăiate toate investițiile? S-ar fi dus, dar i s-ar fi râs în nas! Ca urmare, eu cred că Boc (și noi toți alături de el), ar trebui să îi fie recunoscător lui Tăriceanu pentru ceea ce a făcut pentru patrie.

(Acest articol este un pamflet și trebuie tratat ca atare. Cu toate acestea, consider că argumentația este mult mai solidă decât cea a actualilor guvernanți.)

Constituția Search & Replace

miercuri, aprilie 21st, 2010

Se dă un referendum și o Constituția în vigoare. Se mai dau câteva modificări care “trebuie”. Pe baza acestora se cere cuiva să încropească un proiect de modificare a Constituției.

Individul nu ştie prea multe, dar îşi dă seama că peste tot pe unde apare Senatul și / sau Camera Deputaților trebuie să fie Camera Reprezentanților. Încrezător în forţele proprii, individul bagă un search & replace, ajustează pe unde este cazul și apoi predă proiectul.

În urma acestei proceduri rezultă anumite ilarități.  Constituția actuală prevede:

ARTICOLUL 149
Aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord se face prin lege adoptată în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor. 

Având în vedere că evenimentul s-a consumat, articolul ăsta nu prea mai are ce căuta în viitoare Constituție. Dar, autorul proiectului propune ca el să fie modificat astfel:

Aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord se face prin lege adoptată de Parlament, cu o majoritate de două treimi din numărul membrilor săi.  

Dacă explicația portocalie va fi că articolul are sens în cazul în care suntem dați afară (nu cred că se poate) sau plecăm (nici asta nu prea cred că e prea ușor)și vrem să intrăm iară, nu vom avea decât, citez un pasaj preferat al lui Emil Boc, “o nouă dovadă a incompetenței actualului guvern”.

Un caz similar este și cel al articolului 148. Autorul proiectului nu şi-a dat seama că facem parte din Uniunea Europeană şi că e destul de greu să mai aderăm odată. Din noum poate ieşim sau suntem daţi afară, nu?

Nu pot decât să închei spunând că, în Constituția mea, am încercat să elimin astfel de chestiuni penibile. Cred că guvernanții nu au făcut un astfel de efort…

Decizii istorice

marți, februarie 9th, 2010

Având în vedere că vine pe la noi scutul antirachetă, cred că ar trebui să ne amintim când s-a confruntat România cu o decizie similară şi ce efecte a avut aceea pe termen scurt şi pe termen lung.

Toată lumea îi urăşte pe americani, aşa că, probbail, o mare parte a populaţiei este împotriva scutului. Opoziţia încearcă acum să capitalizeze pe seama acestui lucru. Nu îi prea poate condamna nimeni că încearcă; îi putem doar acuza de ipocrizie…

Acum vreo 10 ani americanii se băteau prin Iugoslavia şi ne-au cerut “ajutorul” (de fapt, ne-au cerut să-i lăsăm să zboare pe deasupra României). În ciudasimpatiilor populaţiei faţă de sârbi, am fost atunci de partea americanilor. Nu cred că poate cineva nega că decizia de atunci ne-a ajutat să intrăm în NATO şi, într-o măsură mai mică, în UE.

Efectele pe termen scurt au fost dezastruoase pentru administraţia de atunci. Emil Constantinescu a pierdut sprijinul populaţiei (atâta cât mai avea) şi a fost nevoit să nu mai candideze, iar CDR (în special PNŢCD) a dispărut la scurt timp din Parlament. Nu au pierdut Constantinescu şi CDR numai din acest motiv, dar a fost un factor destul de important, zic eu.

Efectele pe termen lung sunt mai simpatice: suntem în NATO şi UE, circulăm “cu buletinul” prin zonă, nivelul de trai s-a îmbunătăţit simţitor. Din nou, toate acestea s-au întâmplat nu numai din acel motiv, dar şi acela a avut influenţa sa.

Evenimentele şi efectele lor arată că nu întotdeauna interesele ţării coincid cu sentimentele populaţiei şi uneori este nevoie ca cei din fruntea ţării să ia decizii care nu plac poporului. Plătesc pentru asta, dar după mulţi ani deciziile se dovedesc corecte.

Consider că la fel va fi şi cu scutul ăsta. În marele meci de şah dintre puterile lumii, cineva s-a gândit să mute o piesă şi pe pătrăţica noastră. Scutul ăla nu ne va afecta în mod real: nu cred că va veni vreo rachetă rusească sau arabă care să fie interceptată de scut.

Decizia se va lua sus şi, cel mai probabil, va fi în favoarea acceptării scutului. Chestiile cu discuţii publice şi cu referendumuri sunt aiureli. Important este ca decizia să fie cea corectă. Îi vom mulţumi pe americani şi îi vom enerva pe ruşi. Ruşii ne dau gaze – cam aiurea. Americanii ne dau bani – OK (nu direct, dar exporturile româneşti se duc mai degrabă spre ei decât spre ruşi; la fel, cred că investiţiile americane sunt mai numeroase decât cele ruseşti). Important e să ne dea americanii suficient de mult pentru a plăti preţul crescut al gazului rusesc, nu?

Probabil îi vom irita pe europeni. Asta nu poate fi prea plăcut, dar şi ţările care fuseseră de acord înainte cu amplasarea scutului i-ar fi enervat. Probabil o să supravieţuim… :)

S-a luat o decizie importantă. Să sperăm că este cea bună. Nu cred că vom şti decât peste vreo 5 – 10 ani cât de bună a fost.

1 Decembrie 2014

vineri, februarie 5th, 2010

Data din titlu va fi ultima Zi Naţională pe care o va petrece Traian Băsescu în fruntea statului. Următorii 5 ani vor fi petrecuţi de preşedinte fie încercând să îşi găsească un loc în istorie, fie să-şi satisfacă clientela. Va face ce va dori – tind să cred că este atras de prima variantă.

Băsescu a jucat întotdeauna tare şi a câştigat mai tot timpul, nefiind dispus la compromisuri. Prima dată când am fost influenţat de înverşunarea lui Băsescu a fost în 1999. Era ministru la transporturi şi eu trebuia să ajung la Bucureşti pentru a lua de acolo avionul spre S.U.A. Când ajung în tren aflu că nu pleacă trenul, că unii blocară gările prin Bucureşti şi vroiau ca Băsescu să plece. Nu a cedat şi eu a trebuit să ajung în Capitală prin alte mijloace. M-a costat o grămadă de bani…

(mai mult…)

Victoria lui Cioloş

vineri, ianuarie 15th, 2010

Dacian Cioloş a trecut cu brio de audierea din comisia parlamentului european. Este fără îndoială a victorie, dar a cui este victoria?

Este cu siguranţă o victorie personală a viitorului comisar european. De asemenea, putem spune că este o victorie a României. Am mai putea spune că este o victorie a celor care l-au propus şi susţinut (Băsescu şi PD-L).

Probabil că mulţi vor spune acum că este o victorie a tuturor românilor, ceea ce nu este cazul. Nu poate fi o victorie a cuiva dacă acel cineva nu a participat la obţinerea acesteia. De exemplu, nu poate fi o victorie a mea, fiindcă eu am luat la mişto desemnarea lui Cioloş. Nu ar trebui să se facă părtaşe la victorie nici partidele şi susţinătorii partidelor care “au băgat strâmbe” spunând că este o greşeală trimiterea unei singure propuneri şi încăpăţânarea cu agricultura. De asemenea, presa nu ar trebui să îşi aroge niciun merit fiindcă Cioloş a găsit puţini susţinători în zona respectivă.

Cu siguranţă este o victorie; ba chiar una frumoasă. Nu este însă o victorie a tuturor românilor. Unii au fost puşi “cu botul pe labe”.

Să urăm mult succes viitorului comisar şi să sperăm că va reprezenta România cu cinste (a început excelent, nu?). Aş vrea să atrag atenţia asupra unui aspect “minor”: Cioloş va reprezenta în Comisia Europeană România, nu interesele României.

Despre Isărescu

joi, decembrie 10th, 2009

Cred că majoritatea românilor ar considera că, în acest moment, Mugur Isărescu ar fi cea mai bună soluţie pentru funcţia de premier. Mulţi cred că Isărescu ar trebui să îşi sacrifice liniştea relativă de la BNR pentru a salva poporul român.

Dacă aş fi în locul lui Isărescu, aş spune poporului român să îşi pună pofta în cui (a spus și el, dar mai voalat). El a mai vrut să se “sacrifice” în 2000 şi a primit 10% dintre voturi după ce a pus bazele salvării României, inițiind negocierile de aderare la UE. De asemenea, a luat măsurile necesare pentru creșterea economică care a urmat după mandatul său.

În acest condiții, după ce ne-a salvat şi noi l-am recompensat cu 10% din sufragii, oare cum ar putea fi convins să ne salveze din nou?

Relaţii personale

joi, decembrie 3rd, 2009

Primul politician important pe care l-am întâlnit a fost Mircea Geoană. Pe vremea aceea era diplomat. Întâlnirea a avut loc la Washington. Era un domn simpatic. Mi-a plăcut de el. Nu era important atunci, dar este acuma… Mi-a dat o minge de cauciuc antistres – nu o găsesc…

Al doilea a fost Gheorghe Funar. Întâlnirea a avut loc la primăria din Cluj. Nu este el important acum, dar era atunci… Nu mi-a plăcut de el. Mi-a dat ceva cărţi şi ceva diplome…

Al treilea a fost Mugur Isărescu; era prim ministru atunci. Întâlnirea a avut loc la Palatul Victoria. Eram eu tânăr atunci, dar Isărescu mi-a dat impresia că poate salva România (şi mi-a arătat că trebuie să o salveze de români). Mi-a dat o brichetă, un pix şi ceva informaţii despre UE (oficial, am fost consultat dacă e bine să vrem să intrăm în Uniunea Europeană – pe vremea aia nu ştiam ce e aia).

Al patrulea a fost Emil Boc; pe vremea aceea era membru de rând al PD (poate era prin conducerea PD Cluj şi poate şi vicepreşedinte la nivel naţional, dar lumea nu prea auzise de el). Aducea lăzi de bere la ceva chefuri organizate în sediul PD… Era simpatic; niciodată nu mi-a dat impresia că ar putea fi luat în serios. Mi-a dat… bere!

De ce Cioloş?

vineri, noiembrie 27th, 2009

UE: Propuneţi pe cineva!
RO: Cioloş!
UE: Unde?
RO: Agricultură!
UE: ?!?!? Mai propuneţi câţiva!
RO: Nu vrem!
UE: Nu se poate la agricultură!
RO: Ba se poate!

UE: Aţi propus?
RO: DA!
UE: Pe cine?
RO: Pe Cioloş!
UE: ?!?!?

UE: Hai să ne-nţelegem!
RO: Nu se poate, că pierdem alegerile!
UE: Aaaaa, păi de ce nu ziceţi aşa?
RO: ??
UE: Uite cum facem:
RO: Cum?
UE: Îl propunem pe Cioloş la agricultură…
RO: Da, da, da!
UE: Trec alegerile…
RO: Aşaaa…
UE: Şi după aia îl schimbaţi cumva, îl respingem noi sau ceva de genul ăsta…
RO: OK
UE: Phew!!!

Ziua Europei

sâmbătă, mai 9th, 2009

Drapelul Uniunii EuropeneAstăzi se împlinesc 59 de ani de la declaraţia Schuman, prin care a fost propusă crearea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, prima Comunitate Europeană, predecesoare a Uniunii Europene.

Ziua Europei ar fi trebuit să fie menţionată în Constituţia Europei, document care nu a mai intrat în vigoare. Tratatul de la Lisabona conţine declaraţii a 16 state membre în favoarea acestei sărbători, dar nici acest document nu este încă în vigoare. Parlamentul European a recunoscut oficial sărbătoarea doar la sfârşitul anului 2008.

În România se spune că pe 9 mai avem o triplă sărbătoare: Ziua Europei, Ziua Victoriei şi Ziua Independenţei. Ziua Victoriei anversează capitularea Germaniei naziste; documentul a fost semnat la Berlin în seara zilei de 8 mai 1945, când la Moscova era deja 9 mai. De aceea în zona de influenţă a URSS Ziua Victoriei a fost mutată pe 9 mai. Ziua Independenţei a fost sărbătorită pe 10 mai, regatul României sărbătorind pe această dată trei evenimente: urcarea pe tron a lui Carol I în 1866, independenţa din 1877 şi încoronarea ca rege al României din 1881.

(imagine preluată de la 3D Flags)