Blog de “analist politic”

Data din titlu va fi ultima Zi Naţională pe care o va petrece Traian Băsescu în fruntea statului. Următorii 5 ani vor fi petrecuţi de preşedinte fie încercând să îşi găsească un loc în istorie, fie să-şi satisfacă clientela. Va face ce va dori – tind să cred că este atras de prima variantă.

Băsescu a jucat întotdeauna tare şi a câştigat mai tot timpul, nefiind dispus la compromisuri. Prima dată când am fost influenţat de înverşunarea lui Băsescu a fost în 1999. Era ministru la transporturi şi eu trebuia să ajung la Bucureşti pentru a lua de acolo avionul spre S.U.A. Când ajung în tren aflu că nu pleacă trenul, că unii blocară gările prin Bucureşti şi vroiau ca Băsescu să plece. Nu a cedat şi eu a trebuit să ajung în Capitală prin alte mijloace. M-a costat o grămadă de bani…

(mai mult…)

Moş Călifar întreabă ce sărbători legale ne mai dorim. Încearcă să şi propună ziua de 6 iulie. Eu zic că nu e bine, că lumea nu ştie decât de 1600, fără date exacte. De 24 Ianuarie şi 1 Decembrie ştie tot poporul.

Ce nu ştie tot poporul este că 24 Ianuarie este pe stil vechi, iar 1 Decembrie este pe stil nou, ceea ce nu e prea frumos. Eu aş propune să sărbătorim pe ambele stiluri: Unirea Principatelor pe 24 Ianuarie şi 7 Februarie, iar Marea Unire pe 18 Noiembrie şi 1 Decembrie.

De asemenea, mai avem şi Unirea cu Basarabia. Ce-i dacă ne-au luat-o înapoi? Asta e pe 27 Martie sau 9 Aprilie.

Să nu uităm că am avut şi Bucovina! De fapt, chiar mai avem o parte din ea. Unirea a avut loc pe 15 sau 28 Noiembrie.

Dacă tot e cu ce-am avut şi ce-am pierdut, să încercăm şi cu Cadrilaterul. Nu ştiu datele exacte…

Calendarul gregorian a fost adoptat oficial în România în 1919, deci după uniri. Mi se pare puţin greşit să sărbătorim o unire după stilul vechi şi una după stilul nou…

Se împlinesc 151 de ani de la alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Munteniei, după ce fusese ales ca domn al Moldovei pe 5 Ianuarie.
La Mulţi Ani!

Alexandru Ioan Cuza

Nenea Lars susţine demersul ca ziua Unirii Principatelor să fie declarată sărbătoare oficială (deci, zi liberă). Susţin şi eu acest demers (nu numai fiindcă ar fi o zi liberă în plus – începând din 2011 – anul acesta e oricum Duminica).

Link spre petiţii online nu dau din principiu… Totuşi, iată un link spre mesajul primăriei din Iaşi.

De-a lungul istoriei sale România a avut trei zile naţionale: 10 Mai, 23 August şi 1 Decembrie. Toate sunt ciudate!

Prima sărbătorea urcarea lui Carol I pe tron. Semnificaţia zilei a crescut odată cu proclamarea independenţei tot pe 10 mai şi încoronarea lui Carol I ca Rege al României. Această sărbătoare s-a păstrat până în 1947, deşi era după calendarul vechi care ieşise din uz. După calendarul nou aceste evenimente au avut loc pe 22 Mai.

(mai mult…)

Am evitat să discut despre ce se întâmplă în Basarabia fiindcă nu mă pricep la revoluţii, lovituri de stat şi alte chestii de acest gen. Îmi pare rău de fraţii moldoveni că au ajuns cum au ajuns, dar nu cred că este bine pentru mine ca ei să fie ajutaţi din banii mei (cam asta s-ar întâmpla după o eventuală unire).

Dar, cel mai mult de suferit ar avea UDMR. Datorită apariţiei a câtorva milioane de noi alegători care nuprea sunt unguri, s-ar putea ca procentajul acestui partid să scadă îngrijorător.

Putem presupune că numărul celor din Basarabia care votează cu UDMR este nesemnificativ. Aşadar, dacă acest partid a obţinut 6.17% din voturi şi populaţia este de 21.5 milioane, o creştere a populaţiei la 25.5 milioane (împreună cu presupunerea că prezenţa la vot în Basarabia ar fi cam aceeaşi ca în România de azi), ar scădea procentul la 5.2% (periculos de aproape de prag). Dacă nu ar fi pragul alternativ, ar putea fi probleme… Şi pragul alternativ ar putea dispărea la viitoarele alegeri!

De asemenea, PRM ar avea numai de câştigat. Mulţi dintre noii români vor vota cu partidul cu România Mare în denumire. Şi de-abia scăparăm de ei… A venit Becali şi a cam stricat calculele pentru europarlamentare, dar chiar şi aşa, în 2012, PRM are şanse destul de mici de a intra în Parlament.

Astăzi se împlinesc 91 de ani (fără 13 zile, vezi mai jos) de când Sfatul Ţării a decis Unirea Basarabiei cu Ţara Mamă – România pentru totdeauna. Se pare că acel totdeauna a însemnat cam 22 de ani, dar aniversarea rămâne.

Totuşi, este o chestie interesantă cu datele astea… Unirea cu Basarabia a avut loc pe data de 27 martie după stilul vechi şi 9 aprilie după stilul nou. Unirea cu Transilvania a avut loc pe data de 18 noiembrie după stilul vechi şi 1 decembrie după stilul nou. Oare de ce la Basarabia folosim stilul vechi şi la Transilvania stilul nou.

Ca fapt divers, stilul nou (calendarul gregorian) a fost adoptat oficial în România în aprilie 1919. Data de 1 aprilie 1919 a devenit 14 aprilie 1919.

În discursul ocazionat de la Ziua Unirii, preşedintele Senatului Mircea Geoană i-a menţionat pe “părinţii fondatori”. Această traducere a sintagmei americane Founding Fathers nu a sunat deloc în regulă. Există şi părinţi fondatori ai Europei, dar sintagma a fost adaptată pentru români de Geoană.

Totuşi, e bine să ştim că şi pe noi ne-a fondat cineva. Americanii cam ştiu care au fost ai lor; pe noi nu ne-a luminat Geoană. Cine or fi aceşti părinţi fondatori? Traian şi Decebal? Cuza & Co.? Carol I sau Ferdinand I? Poate Bălcescu, Bărnuţiu şi alţi paşoptişti?

La Mulţi Ani!

Alexandru Ioan Cuza

Moneda de 50 de lei destinată circulaţiei din 1991 şi
moneda comemorativă din aur de 500 de lei din 2009
(suntem pe coins.ro, nu?)