Răspuns întârziat pentru Dan Voiculescu
vineri, aprilie 30th, 2010Acum mai bine de o lună mogulul cool mi-a adresat o provocare. Din motive numai de Internet știute, provocarea respectivă a ajuns la spam
. Din fericire, m-am uitat astăzi peste sursele de trafic ale acestui blog și am descoperit articolul celui mai celebru dintre vicepreședinții Senatului.
Am fost provocat să enumăr câteva criterii prin care ar trebui judecați cinstit parlamentarii; mai exact, eficiența acestora.
Deși întârziat cu 40 de zile, iată răspunsul meu: nu ar trebui să existe niciun astfel de criteriu.
Să mă explic… În mod normal, într-0 democrație matură, singurul criteriu valabil ar trebui să fie votul populației. Dacă cei reprezentați consideră că individul și-a făcut bine treaba, atunci va fi reales la următoarele alegeri.Parlamentarul ar trebui să își dea tot interesul ca să reprezinte interesele alegătorilor săi; faptul că este în opoziție, nu este o scuză.
Deși pare pur nedemocratic, comunist etc., cred că Parlamentul ar trebui să funcționeze pe baza compromisului, a trocului dacă vreți. Un nene aflat în opoziție, ar trebui să poată să negocieze anumite voturi în scopul de a obține foloase pentru cei care l-au votat (cei din colegiul său). La noi, deocamdată, individul își negociază, eventual, foloase personale…
Acuma, așa ceva este într-o democrație ideală, cu alegători inteligenți. Trebuie să plecăm de la realitate: alegătorul român este prost, manipulabil, influențabil etc.
Un prim pas (deși sunt convins că nu poate fi impus prin lege, dar poate fi impus moral, sau prin cutumă) ar fi ca un parlamentar să nu poată candida pentru a fi reales decât în colegiul în care a fost ales anterior (ar putea să aibă voie să se mute la altă Cameră, dar vom avea unicameral, da?). Astfel, va răspunde în fața celor pe care ar trebui să îi reprezinte. Societatea civilă ar trebui să descalifice un candidat care zboară dintr-un colegiu în altul. Evident, votul uninominal pur ar încuraja să nu zburde dintr-un colegiu în altul.
Un alt aspect preliminar ar fi posibilitatea unui partid să nominalizeze mai mulți candidați într-un colegiu. Nu știu dacă vreun partid chiar ar avea interesul să facă așa ceva, dar ar fi un aspect pozitiv. Să luăm cazul unui colegiu din Ținutul Secuiesc (blasfemie! știu! Harcov dacă sună mai bine). Acolo candidatul UDMR ar obține 90% dintre voturi. Dacă pot exista mai mulți udemeriști (să zicem că filiala nu prea e hotărâtă dacă parlamentarul actual merită sau nu un nou mandat), alegătorii ar putea alege între ei.
Bun… Acestea sunt aspecte care nu țin prea mult de societatea civilă dar ar ajute la responsabilizarea parlamentarului. Societatea civilă ar trebui să poată da o notă activității parlamentarului. Nota ar trebui să fie pe înțelesul prostului (i.e. românului de rând). Criteriile precum inițiative legislative, prezențe în plen, luări de cuvânt, minute la TV nu sunt chiar OK. Cu toate astea, reprezintă un punct de pornire. Câteva dintre notele care ar trebui punctate ar fi:
- procentul ședințelor de plen la care a participat
- procentul ședințelor de comisii la care a participat
- procentul voturilor (electronice?) la care a participat
- procentul absențelor motivate
Pentru aceste aspecte aș acorda o pondere totală de 25%.
Cu cât a obținut o funcție mai importantă în Parlament, cu atât are o influență mai mare și își poate reprezenta mai bine alegătorii. Putem acorda note de la 1 la 10, unde 1 primește un parlamentar care nu a deținut nicio funcție și 10 primește cel care a fost președinte al Camerei timp de 4 ani. Un președinte al unei comisii ar putea lua un 7, de exemplu… Un parlamentar care ajunge să fie și ministru ar putea să primească și el o notă mai mare. Ponderea acestei note ar fi tot de 25%.
Un parlamentar este eficient dacă își comunică ideile și proiectele. Contează și aparițiile în presă sau la TV. Dacă este băgat în seamă îi crește influența și își reprezintă mai bine alegătorii. Pentru astfel de apariții, ponderea ar fi tot de 25%.
În fine, contează și ceea ce face “pentru țară”. Societatea civilă ar trebui să fie răspunzătoare pentru acordarea notei corespunzătoare acestui aspect. Trebuie analizate acțiunile individuale ale parlamentarului și ignorate inițiativele “la grămadă”. Va fi cel mai subiectiv aspect, dar vor trebui apreciate doar inițiativele / amendamentele concretizate. Oricât de bun orator / comentator / băgăreț ar fi parlamentarul, dacă ceea ce vrea el nu ajunge text de lege, a lucrat degeaba…Tot aici trebuie să intre și contribuțiile pe care le aduce parlamentarul prin interpelări, depunere de moțiuni, declarații, investigații. Totuși aceste activități ar trebui să aibă o pondere mică în raport cu principala activitate: cea de legiferare.
Este un răspuns scurt la o întrebare mult prea complexă pentru capacitățile mele. Mi-ar plăcea ca măcar câteva aspecte să fie luate în considerare de cineva…