Blog de “analist politic”

Acum mai bine de o lună mogulul cool mi-a adresat o provocare. Din motive numai de Internet știute, provocarea respectivă a ajuns la spam . Din fericire, m-am uitat astăzi peste sursele de trafic ale acestui blog și am descoperit articolul celui mai celebru dintre vicepreședinții Senatului.

Am fost provocat să enumăr câteva criterii prin care ar trebui judecați cinstit parlamentarii; mai exact, eficiența acestora.

Deși întârziat cu 40 de zile, iată răspunsul meu: nu ar trebui să existe niciun astfel de criteriu.

Să mă explic… În mod normal, într-0 democrație matură, singurul criteriu valabil ar trebui să fie votul populației. Dacă cei reprezentați consideră că individul și-a făcut bine treaba, atunci va fi reales la următoarele alegeri.Parlamentarul ar trebui să își dea tot interesul ca să reprezinte interesele alegătorilor săi; faptul că este în opoziție, nu este o scuză.

Deși pare pur nedemocratic, comunist etc.,  cred că Parlamentul ar trebui să funcționeze pe baza compromisului, a trocului dacă vreți. Un nene aflat în opoziție, ar trebui să poată să negocieze anumite voturi în scopul de a obține foloase pentru cei care l-au votat (cei din colegiul său). La noi, deocamdată, individul își negociază, eventual, foloase personale…

Acuma, așa ceva este într-o democrație ideală, cu alegători inteligenți. Trebuie să plecăm de la realitate: alegătorul român este prost, manipulabil, influențabil etc.

Un prim pas (deși sunt convins că nu poate fi impus prin lege, dar poate fi impus moral, sau prin cutumă) ar fi ca un parlamentar să nu poată candida pentru a fi reales decât în colegiul în care a fost ales anterior (ar putea să aibă voie să se mute la altă Cameră, dar vom avea unicameral, da?). Astfel, va răspunde în fața celor pe care ar trebui să îi reprezinte. Societatea civilă ar trebui să descalifice un candidat care zboară dintr-un colegiu în altul. Evident, votul uninominal pur ar încuraja să nu zburde dintr-un colegiu în altul.

Un alt aspect preliminar ar fi posibilitatea unui partid să nominalizeze mai mulți candidați într-un colegiu.  Nu știu dacă vreun partid chiar ar avea interesul să facă așa ceva, dar ar fi un aspect pozitiv. Să luăm cazul unui colegiu din Ținutul Secuiesc (blasfemie! știu! Harcov dacă sună mai bine). Acolo candidatul UDMR ar obține 90% dintre voturi. Dacă pot exista mai mulți udemeriști (să zicem că filiala nu prea e hotărâtă dacă parlamentarul actual merită sau nu un nou mandat), alegătorii ar putea alege între ei.

Bun… Acestea sunt aspecte care nu țin prea mult de societatea civilă dar ar ajute la responsabilizarea parlamentarului.  Societatea civilă ar trebui să poată da o notă activității parlamentarului. Nota ar trebui să fie pe înțelesul prostului (i.e. românului de rând). Criteriile precum inițiative legislative, prezențe în plen, luări de cuvânt, minute la TV nu sunt chiar OK. Cu toate astea, reprezintă un punct de pornire. Câteva dintre notele care ar trebui punctate ar fi:

• procentul ședințelor de plen la care a participat
• procentul ședințelor de comisii la care a participat
• procentul voturilor (electronice?) la care a participat
• procentul absențelor motivate

Pentru aceste aspecte aș acorda o pondere totală de 25%.

Cu cât a obținut o funcție mai importantă în Parlament, cu atât are o influență mai mare și își poate reprezenta mai bine alegătorii. Putem acorda note de la 1 la 10, unde 1 primește un parlamentar care nu a deținut nicio funcție și 10 primește cel care a fost președinte al Camerei timp de 4 ani. Un președinte al unei comisii ar putea lua un 7, de exemplu… Un parlamentar care ajunge să fie și ministru ar putea să primească și el o notă mai mare. Ponderea acestei note ar fi tot de 25%.

Un parlamentar este eficient dacă își comunică ideile și proiectele. Contează și aparițiile în presă sau la TV. Dacă este băgat în seamă îi crește influența și își reprezintă mai bine alegătorii. Pentru astfel de apariții, ponderea ar fi tot de 25%.

În fine, contează și ceea ce face “pentru țară”. Societatea civilă ar trebui să fie răspunzătoare pentru acordarea notei corespunzătoare acestui aspect. Trebuie analizate acțiunile individuale ale parlamentarului și ignorate inițiativele “la grămadă”. Va fi cel mai subiectiv aspect, dar vor trebui apreciate doar inițiativele / amendamentele concretizate. Oricât de bun orator / comentator / băgăreț ar fi parlamentarul, dacă ceea ce vrea el nu ajunge text de lege, a lucrat degeaba…Tot aici trebuie să intre și contribuțiile pe care le aduce parlamentarul prin interpelări, depunere de moțiuni, declarații, investigații. Totuși aceste activități ar trebui să aibă o pondere mică în raport cu principala activitate: cea de legiferare.

Este un răspuns scurt la o întrebare mult prea complexă pentru capacitățile mele. Mi-ar plăcea ca măcar câteva aspecte să fie luate în considerare de cineva…

Oare dacă tragedia poloneză ar fi fost românească, cât am fi regretat persoanele dispărute?

(mai mult…)

… dacă va fi arestat, Cătălin Voicu nu îşi va pierde calitatea de senator decât în una dintre următoarele situaţii:

• au loc noi alegeri;
• demisionează;
• devine incompatibil (ocupă o altă funcţie);
• îşi pierde drepturile electorale (printr-o sentinţă definitivă);
• decedează.

Informaţiile sunt preluate din articolul 7 al legii 96 din 2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată în 2008.

… pentru a fi arestat trebuie ca:

(mai mult…)

Pierzătorii de la prezidenţiale îşi ţin congrese.

Primul congres a fost la PSD. Geoană a fost înlăturat şi în locul său a apărut o nouă marionetă: Ponta. Geoană a încercat să impună votul pe liste şi nu i-a ieşit…

Al doilea congres a fost la PC. Popa demisionase şi în locul său a apărut un nou necunoscut: Constatin. A avut şi un contracandidat, dar a câştigat “democratic” aşa cum a vrut Voiculescu.

Urmează congresul PNL. Antonescu vrea votul pe liste şi, deocamdată, ar părea că îi iese. Îl are contracandidat pe Orban. De umplutură, mai apare şi Cataramă. Adversarii nu vor vot pe liste. Antonescu a spus că dacă nu i se acceptă votul pe liste, el îşi ia jucăriile şi pleacă. Mai spusese el că pleacă şi dacă pierde prezidenţialele, dar asta e o altă discuţie.

La PSD şi la PC am avut o simulare a democraţiei care ascundea o lovitură de partid, respectiv o numire.  Cei de la PNL s-ar putea să nu mimeze democraţia şi să nu se preocupe chiar atât de mult de imagine. La urma urmei, în interiorul partidului democraţia ar putea să nu fie cel mai bun lucru.

La PSD au fost nouă candidaţi şi s-au retras şapte. La PC au fost doar doi şi nu s-a retras niciunul. La PNL sunt, deocamdată, 2 şi se aşteaptă anunţarea candidaturii favoritului.

PNL se apropie tot mai mult de stilul PD-L. Antonescu nu îşi anunţă candidatura, la fel cum a făcut Băsescu la prezidenţiale. Se încearcă impunerea moţiunilor pentru alegerea conducerii, aşa cum a fost şi la PD-L. Poate se va ajunge şi ca Antonescu să fie singurul candidat… Diferenţa este că PD-L făcea aceste chestii când era la putere; PNL nu prea e, deocamdată.

Cei de la PSD au ieşit relativ bine din congres: un preşedinte tânăr, simpatic etc. La fel de prostănac ca cel dinainte, totuşi…

La PC avem tot un tânăr de viitor. Încă nu ştim prea multe despre el şi probabil nici nu vom afla.

La PNL tânărul Antonescu (50 de ani) se confruntă cu tânărul Orban (47 de ani) şi cu tânărul Cataramă (55 de ani). Liberalii va avea un preşedinte de partid în vârstă; dintre partidele parlamentare, doar UDMR are unul mai bătrân: Markó Béla are 59 de ani.

Nu e vorba de age / sex / location, ci de Alianţa Social-Liberală propusă mai nou de Dan Voiculescu, dorită în trecut de Dinu Patriciu şi menţionată şi de mine ca posibilă soluţia pentru a scăpa de PD-L.

După ce trecem de repulsia provocată de o alianţă stânga-dreapta, repulsie pe care o simţim doar puţini dintre noi fiindcă politicienilor nu le pasă iar pe alegătorii de rând nu îi interesează, putem să încercăm să analizăm.

Imaginea PSD nu ar avea de suferit, fiindcă nimeni nu se aşteaptă la prea multă verticalitate de la “comunişti”. În legătură că liberalii, lumea încă îşi mai face iluzii. Ca urmare, nu e OK ca alianţa să se realizeze acum. În 2012 se poate analiza dacă PD-L este sau nu pe ducă şi se poate vedea dacă e nevoie de un efort comun pentru îndepărtarea duşmanului sau, de fapt, bătălia se va da între PSD şi PNL.

Oricum, există alternative şi în 2012, chiar dacă lupta va fi cu PD-L (redenumit probabil până atunci). Se poate continua înţelegerea de la Colegiul 1: în colegiile unde sunt parlamentari PSD nu candidează liberali şi în cele unde sunt parlamentari PNL nu candideatză social-democraţi. Acolo unde sunt parlamentari PD-L sau UDMR mai vedem (dacă PD-L e puternic, se împart candidaturile între PSD şi PNL; dacă s-a erodat suficient, se poate lupta). Strategia ar avea şanse de succes mai ales dacă ar exista un vt uninominal pur.

Problema va fi la numirea guvernului, atunci când Băsescu va folosi din nou textul că alianţa nu este înregistrată. Totuşi, este destul de greu de crezut că PD-L nu se va eroda suficient pentru a fi depăşit de măcar unul dintre celelalte două partide (în principiu, de PSD) – depinde foarte mult şi ce greşeli va face opoziţia în aceşti ani.

În concluzie, ASL e bună numai pentru PSD în acest moment. Dacă se va lua o decizie înainte de 2012, aceasta va fi prematură. Totuşi, cred că e mai bine pentru liberali să se gândească la alternative.

Băsescu vrea să dea impresia că se luptă din nou împotriva coaliţiei PSD + PNL + UDMR + PRM. Ar putea chiar câştiga împotriva coaliţiei care l-a suspendat, nu?

Totuși, problema lui ar putea fi că, de fapt, el luptă împotriva coaliției Geoană + Antonescu + Iohannis. Oare ar putea câștiga împotriva unei astfel de coaliții?

Simpatizanții săi cred că luptă împotriva primei coaliții (numită și Geoană + Iliescu + Voiculescu + Năstase + Vanghelie). Adversarii săi cred că luptă împotriva celei de-a doua. Taberele sunt sensibil egale. Neutrii trebuie convinși! Acei neutrii nu vor fi convinși cu sloganuri!

În ciuda faptului că liberalii au ales să meargă cu Geoană, lupta de pe 6 decembrie va fi foarte strânsă și va fi decisă de mici “chestiuțe”. Cea mai importantă dintre aceste mici chestiuţe este faptul că, în opinia mea, va câştiga cel care reuşeşte să îi enerveze cel mai puţin pe liberali.

Aşa cum am mai spus, voi vota cu Băsescu. În primul rând fiindcă m-a rugat tata! În al doilea rând fiindcă nu pot vota cu PSD orice-ar fi! În al treilea rând fiindcă cred că, totuşi, Băsescu este răul cel mai mic.

Aşa cum nu am mai spus, astăzi sper ca Băsescu să piardă! E paradoxal? Este! Sunt nebun? Poate! Eu susțin că votez în continuare cu Băsescu, fiindcă am promis și îmi țin promisiunea. Asta nu mă împiedică să sper că va pierde. Astăzi vreau să piardă fiindcă m-a enervat! Geoană nu m-a enervat încă!

Trecând peste idioțenile și contradicțiile care reyultă din paragraful anterior, să vedem cum pot fi enervați liberalii.

(mai mult…)

E mare plictiseala când premierul desemnat nu te primește în guvernul său și ești nevoit să spui că preferi să faci campanie pentru președinte.

E și mai mare plictiseala când, după o zi de campanie, ești trimis la plimbare și de președinte pentru că nu dă bine să fii lângă el.

Plictiseala devine frustrare fiindcă tu știi că ai putea face multe și meriți să fii recompensat pentru ceea ce faci.

Cum inteligența ta este mult peste media națională (chiar mult peste media elitelor) și cum poți lua decizii rapide și corecte, te gândești să ajuți fără să se prindă lumea pentru ca, ulterior, să poți spune că tu ai fost. Te gândești și că poți fi recunoscut, dar știi că IQ-ul celorlalți este mult mai scăzut, deci poți nega fără probleme și fraierii nu se vor prinde (chiar dacă unii se prind, nu au dovezi).

Mare trebuie să fie plictiseala, frustrarea, tupeul și încrederea în sine ca să faci asta. Totuși, prostia trebuie să fie la fel de mare.

(mai mult…)

Ieri Antena 3 a prezentat un scenariu interesant: Boc vroia să o demită pe Ridzi, ea a fugit la Elena Băsescu, aceasta şi-a sunat tatăl care i-a spus lui Boc să o păstreze în funcţie. Well, give me a break, will you?

Acest scenariu are însă o mare scăpare: Elena Udrea nu este implicată deloc. Ăştia de la Antena 3 încep să fie cam neprofesionişti. Un scenariu în care ar fi fost implicată şi blonda de la Cotroceni ar fi prins mult mai bine la public!

Încep şi eu să cred că există o partea din PD-L care nu o mai suportă pe Ridzi şi vin, pe surse, cu tot felul de scenarii, care mai de care mai tabloidice. Cum şi-or fi găsit ăştia aliaţi tocmai la postul voiculescian?

Cică trebe doar să pun un link spre această chestie şi am şansa să obţin o aşa-numită bursă. Acuma să vedem dacă aşa-numitul Felix apreciază calitatea sau altceva.

Mişcarea mi s-a părut destul de inteligentă. A sperat că majoritatea blogger-ilor politici vor fi la fel de fraieri ca mine şi vor posta un link spre blog-ul său. Deocamdată se pare că nu e chiar aşa…

P.S.
Mi-aduc aminte că eram prin liceu şi mi se propusese o bursă voiculesciană (de la fundaţie) fiindcă eram mare olimpic internaţional… Nu ştiu încă de ce nu am mai primit-o, dar sunt recunoscător că acum am a doua şansă…

P.P.S.
La cererea “publicului” (adică a vecinului de pe palier; ăăăă… se pare că nici măcar a lui; eh, poate totuşi interesează pe cineva) menţionez că am fost olimpic la informatică (medalii de argint la internaţionala din ’98; la europenele din ’98 şi la balcaniada din ’97). Acuma daţi bursa domn’ Voiculescu? Am şi spus aici cu cine am votat de-a lungul timpului; poate vă place… Sau poate nu! Totuşi, poate nu!