Transfer de putere în monarhia britanică

Britanicii au de ieri un nou premier. Alegerile au fost joia trecută şi nu a câştigat nimeni; le-a luat cinci zile să găsească o soluţie (şi nu au făcut o alianţă între cele mai puternice două partide).

Plecarea fostului premier şi sosirea celui nou au fost marcate de scrute ceremonii încărcate de simbolism. Tot ceea ce s-a întâmplat a fost în numele Reginei; ceremoniile respective transmit ideea că Regina conduce totul, deşi nu are, de fapt, nicio putere. Dar, Regina este acolo un simbol naţional; este cu adevărat neutră…

Gordon Brown a plecat spunând: L-am informat pe secretarul personal al Reginei că intenţia mea este să îmi depun demisia în faţa Reginei. În cazul în care Regina acceptă, o voi sfătui să îl invite pe liderul opoziţiei să încerce să formeze un guvern.

David Cameron a sosit spunând: Majestatea Sa Regina m-a rugat să formez un nou guvern şi am acceptat.

Nu are nicio treabă Regina cu luarea deciziilor legate de schimbarea unui premier. Totuşi, Regina este un simbol palpabil al statului şi aceste cuvinte, deşi par vorbe în vânt, transmit ideea că totul se întâmplă în interes naţional.

Mai este un aspect demn de luat în seamă. Regina ocupă această poziţie prin graţia lui Dumnezeu; ca urmare, menţionarea faptului că totul se petrece cu acordul Reginei legitimează şi mai mult schimbarea.