Traseiştii nu prea au de ales
Să zicem că eşti un parlamentar simpatic care ai ajuns în forul legislativ ajutat de partid. Să zicem că, la un moment dat, te superi pe partid şi pleci; devii independent. Să mai zicem că eşti un om care vrea să aibă conştiinţa curată (am zis să zicem, da?) şi vrei să demonstrezi că locul obţinut ţi se datorează într-o măsură mai mare ţie decât partidului.
Pentru a realiza acest lucru ar trebui să demisionezi din Parlament, apoi să candidezi din nou în colegiul tău şi să câştig. Aşa ai demonstra că meriţi cu adevărat să fii în Parlament. Problema este că nu se poate: nu poţi candida independent că nu îşi dă voie legea electorală (nu au voie decât partidele deja reprezentate) – ghinion!
Ce să-i faci? Dacă ăştia nu îţi permit să îţi demonstrezi capacităţile, îţi păstrezi locul actual că nu te dă nimeni afară. Sunt “convins” că acestea sunt argumentele pentru care traseiştii din actualul Parlament nu şi-au dat demisia… 
Nu ai cum să obligi un nene să stea într-un partid dacă el nu mai poate. De asemenea, poate îl dau ăia afară… Aşadar, ar trebui schimbată legea ca, dacă este dat afară şi din Parlament (aşa cum vor unii – mulţi!), atunci să poate candida independent pentru postul pe careîl ocupase.
O soluţie ar fi votul uninominal pur. Ar fi o soluţie parţială fiindcă tot partidele ar împinge candidaţii, dar ar fi un pas înainte…
Rezolvarea problemei direct în Constituţie mi se pare un pic cam mult.