Alina Gorghiu ne-a întrebat ieri ce facem “de grevă”. Am răspuns, pe scurt, că astăzi lucrez, nu fac grevă şi nu sunt solidar cu protestatarii. Am primit o replică scurtă (şi acidă?): Am înţeles!
Să vedem ce am înţeles eu. S-ar putea să mă înşel, dar am înţeles că răspunsul meu nu a prea convenit reprezentantei noastre în Parlament. Mesajul nescris pe care l-am primit a fost că sunt un egoist şi că nu mă gândesc la aproapele meu. Mergând poate prea departe, pot să cred şi că s-ar putea să mi se transmită şi că o să văd eu când / dacă ajung în locul lor.
Cam exagerată interpretarea mea a acestor două simple cuvinte…
Mă surprinde, totuşi, cum au fost prinşi în offside liberalii de măsura guvernului şi cum o dau acum pe partea socială. Nu prea pot ei concura cu PSD-ul acolo; au însă dreptul să încerce. Suntem un stat social, e frumos să ne ajutăm aproapele când putem.
Am ajuns la expresia cheie: când putem. De data aceasta nu mai putem. Greaua moştenire şi guvernarea dezastruoasă au făcut ca 70% din buget să fie cheltuieli obligatorii pe pensii, salarii şi datorii (din câte am văzut prin alte locuri, cifra reală este de peste 80%, dar să lăsăm asta). Ceea ce uită domnul Boc să ne spună este că mitele electorale ale lui Tăriceanu au dus aceste cheltuieli la doar puţin peste 50% din buget; restul a făcut singur. Totuşi, şi aceasta este o altă discuţie…
Ideea este că acum nu mai putem. Dacă aş face şi eu grevă (din solidaritate) chiar aş produce mai puţin, aş plăti mai puţine taxe şi ar fi mai rău pentru bugetari şi pensionari. Deci, interesul lor este să nu fac grevă.
În ceea ce priveşte solidaritatea, nu poate fi vorba de aşa ceva. Pot să “simpatizez” cu poziţia lor, dar să fiu solidat ar fi prea mult. Ar însemna să doresc să produc în continuare la fel de mult pentru alţii şi să fiu recompensat mai puţin (taxe mai mari, inflaţie).
Aşadar, cu tot respectul pe care îl port unor persoane din sistem (puţine), nu am cum să doresc ca protestele lor să fie auzite. Oricât de mult cred că Boc trebuie să place, că actuala guvernare este mai vinovată decât cea anterioară, că ne-ar fi mult mai bine cu liberalii din nou la putere, de data aceasta poziţia liberalilor nu este OK.
Ştiu şi ei foarte bine că nu se mai poate cheltui atât şi că, oricât s-ar reduce plata pentru clientela politică, oricât s-ar reduce evaziunea fiscală, tot nu sunt suficienţi bani.
Aşadar, simpatizez şi sper să se găsească o soluţie echitabilă. Solidar nu sunt!